Cu El pășesc- Tamara Moga-Onufrei


Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Strângi comori pentru viața ta


Domnul Hristos spune

„Și ce-ar folosi unui om să câștige lumea , dacă și-ar pierde sufletul”

-Matei 16:26

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Adolescenta care face o diferență în societate


fatacartea

Sursa photo

1.Nu trebuie să ai o vârstă adultă ca să faci o diferență in societate, printre cei din jurul tău. Apoi 2. nu trebuie să ai nici resurse sau un buget mamut/ colosal/fabulos..:)). 3. Nu ai nevoie sa ajungi intr-o metropolă ca să ai un impact sau o influență pozitivă. Satul este un loc binevoitor și primitor pentru fapte bune…de netrîmbițat.

Tot ce ai nevoie e pasiune și dăruire, iar cu puținul tău să aduci belșug de zâmbete și bucurii semenilor tăi.

Am citit azi despre felul de a fi al unei tinere de 15 ani.

Paguba societății de astăzi este că tinde să tolereze orice, iartă curvarii, iartă si drogații, îi acceptă și intelege pe șarlatani, pariori, escroci..toți trebuie îngăduiți si tolerați în epoca toleranței.. iar biserica începe să nu sufere si să suporte pe cel care pune mâna pe o carte bună și își exercită rațiunea si începe să gândească independent.

Pentru oamenii ușor manipulabili, fără discernământ trebuie să gândească alții. Nu același lucru se poate spune și despre această adolescentă. Felicitări!

Cu totii suntem surprinsi pe facebook, de videoclipuri sensibiloase, bine inregistrate sau regizate..care te mișcă. Dar cîți dintre noi suntem gata să plătim prețul comodității și să luăm inițiativa intr-un astfel de proiect.

Gândește-te doar cum ar arăta un sat/ o comunitate de copii, oameni, bătrâni care ar beneficia de surplusul tău, talentul tău, slujirea ta.

-te ști la programare si ești AS in computere…poate și la sat undeva sunt 2-3 carcase vechi …si acei copii pot fi instruiți , echipați in utilizarea lor.

-te pricepi la hand-made și faci și profit din asta…copiii sunt îndrăgostiți după lucru manual (bineînțeles tot cei de la sat, i-am văzut cu ochii mei..nu pe cei care butonează toată ziua)

-stăpânești bine ceva materii de bază, mate, limbi străine..ai putea face meditații in regim de voluntariat.

-te știi la pian…muzicuță …chitară și ești un lăutar priceput…ia gândește -te la o clasă de copii care ar putea primi câteva noțiuni, informații, acorduri din partea ta.

-ești binecuvântat de Domnul cu darul de a tăia păr, podoabe…ai face un sat întreg fericit si i-ai scuti de frizer pe cei micuți.

-Ai pe acasă un mobil, o cameră foto digitală sau un DSLR…poți fi tu fotograful clasei…cum venea ăla după revoluție si ne cerea 90.000 de mii de lei pentru poze de album cu penaru, cu stiloul, cu harta Ro in spate. Cum ar fi să faci câteva poze cu cei mici și să le tipărești ..pro bono si sa le faci părintii fericiți.

-iar exemplele pot continua..sau le aștept în comentarii, aici.

Cunosc astfel de oameni care asta fac. Ii admir pe cei din trecut care m-au învățat să fac asta. Vreau să te provoc și indemn și pe tine..să nu strângi totul..doar pentru tine…ar fi o viață așa de reducționistă, liniară și egoistă.

Și eu trăiesc în „etica protestantă și spiritul capitalist”, al lui Max Weber, în care națiunile, orașele, comunitățile (vestice)  erau binecuvântate tocmai ca să fie o binecuvântare pentru alții. Am trecut prin idealismul comunismului și nu a prosperat. Socialismul este o utopie!Singura mea opțiune ar fi altruismul si dăruirea binecuvântărilor primite în dar de la Dumnezeu.

dar //

dacă faci parte din categoria aceea a lumii cu mentalitatea de „mie ce-mi iese din asta? sau pur si simplu banu frate e stăpânu’ tău, lucrurile acestea ti se vor părea străine.

Recent la radio un tip din asta business man creștin, afiliat la CROWN MINISTRIES International spunea că un om cu cât are mai mult (bani firește) cu atât daruiește mai puțin. Și dădea din statistici. Am întâlnit și eu la viata mea, fie la lucru, fie în situații, oameni cu palate/ vile care nu iți dădeau nici un pahar cu apă minerală la lucru la ei, iar alții la țară te așezau la masă după ce le făceai o lucrare.

Filosofia lui Hristos, pe care o imbrățișez și practic spune că „este mai ferice să dai decât să primești” (Fapte 20:35)

Tu crezi asta?

________________________________________________

O adolescentă de 15 ani din Bucureşti ia trenul în fiecare lună pentru a le duce cărţi copiilor din satul bunicilor ei.

Alexia Manea e ambasador Fanbook, un program care încearcă să stimuleze lectura şi voluntariatul în rândul tinerilor. „Consulatul” ei se află la Cristian, un sat aflat la câţiva kilometri de Braşov. Aici o aşteaptă copiii de la Centrul de Zi „Sfânta Maria”, care au vârste între 9 şi 13 ani şi provin din medii defavorizate.

La începutul fiecărei luni, toţi copiii primesc exemplare din acelaşi titlu. După 30 de zile, Alexia se întoarce pentru a discuta despre cartea citită şi pentru a propune aventurile altor eroi de poveste.

La cluburile de lectură ale Alexiei Manea se prezintă, în medie, 15 copii.

Micul Prinţ al lui Saint-Exupéry, Minunea, Tabăra, Darul lui Jonas şi Momo, de Michael Ende, sunt câteva dintre cărţile plimbate cu rucsacul pe ruta Bucureşti – Cristian în ultimele 9 luni.

Pentru Alexia, ceea ce la început părea doar o reîntâlnire cu satul bunicilor s-a transformat într-o responsabilitate. Şi-a modificat şi programul de lectură pentru a răspunde aşteptărilor unor copii cu 4-5 ani mai mici decât ea.

„Bucuria întâlnirii, sensul ei. Sunt copii care-mi spun că se bucură că pot fi alături de alţii copii, să împărtăşească experienţa lecturii şi să fie într-un loc în care să poată să discute liber”.

Vezi integral aici.

https://pressone.ro/fata-care-aduce-cartea/

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Hristosul din Apocalipsa de Lowell Brueckner


Acum 6 ani, dădusem de această carte!

Depozitarul lui Dumnezeu

Această carte are un mesaj vital pentru ziua de astăzi, când în biserici:
– Niciodată nu a fost mai multă vorbă despre credinţă şi niciodată mai multă cerşeală;
– Niciodată nu a fost mai multă evanghelizare şi niciodată mai puţină trezire;
– Niciodată nu a fost mai multă învăţătură din Biblie şi niciodată mai multă confuzie;
– Niciodată nu au fost mai mulţi credincioşi şi mai puţini ucenici;
– Niciodată nu a fost mai multă acţiune şi mai puţină ungere;
– Niciodată nu au fost mai multe seminarii şi mai puţini sfinţi;
– Niciodată nu a fost mai multă cunoştinţă despre Biblie şi niciodată mai puţină înţelegere;
– Niciodată nu au fost mai multe bogăţii in exterior şi niciodată mai multe zdrenţe în
interior;
– Niciodată nu a fost mai multă petrecere şi niciodată mai puţin post;
– Niciodată nu a fost mai multă credinţă şi niciodată mai puţină trăire…

Vezi articol original 19 cuvinte mai mult

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Fiecare om vede în alții o proiecție din ceea ce se află în el


Am primit astăzi acest filmuleț (6 fotografi -un model- 6 portrete diferite) din partea unui profesor de fotografie. E un experiment frumos ce scoate în evidență o realitate zilnică. Ii vedem pe alții prin prisma proiecțiilor, propriilor convingeri deja stabilite.

„Deseori atunci când fotografiem un personaj suntem influențați de părerea noastră despre el, iar acest lucru se va vedea în imaginea noastră.”

Dacă vrei cu adevărat să fotografiezi un om asa cum este el, trebuie sa ii oferi libertatea de a fi el insusi, unic, atipic. La fel si dacă vrei să il înțelegi, accepți, cunoști. E necesară o detașare de propriile mecanisme de interpretare și o dorință sinceră de a descoperi și afla cine se află in fața ta.

Mi-a adus aminte de următoarea poveste cu tîlc:

„Era odată un bărbat care ședea la marginea unei oaze la intrarea unei cetăți din Orientul Mijlociu. Un tânăr se apropie într-o buna zi si il întrebă:
– Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăți?

Bătrânul ii răspunse printr-o întrebare:
– Cum erau locuitorii cetății de unde vii?
– Egoiști si răi. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo!
– Asa sunt si locuitorii acestei cetăți, răspunse bătrânul.

Puțin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru si ii puse aceeași întrebare:
– Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetăți?

Omul nostru răspunse cu aceeași întrebare:
– Cum erau locuitorii cetății de unde vii?
– Erau buni, mărinimoși, primitori, cinstiți. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am părăsit.
– Așa sunt si locuitorii acestei cetăți, răspunse bătrânul.

Un neguțător care isi aducea pe acolo cămilele la adăpat auzise aceste convorbiri si pe când cel de-al doilea tânăr se îndepărtă, se întoarse spre bătrân si ii zise cu reproș:
– Cum poți să dai două răspunsuri cu totul diferite la una si aceeași întrebare pe care ti-o adresează doua persoane?

– Fiule, fiecare poarta lumea sa în propria-i inima. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut si în alt oraș prieteni va găsi și aici tovarăși credincioși și de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce știm noi să găsim în ei.

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu