A fi în lume dar nu ca şi lumea


Sursa Photo

Mireasa lui Christos nu este chemată să facă paradă pe şcenele lumii, acolo unde toți obsedații şi maniacii sunt conduşi de firea pamântească. Niciodată cel duhovnicesc nu câștigă puncte şi voturi in faţa celui drăcesc,firesc si mai ales la el acasă, când joci pe teren străin, „in deplasare”, în temple păgâne….

Câte experiențe, câte concursuri, câte recitaluri, câte episoade trebuie să mai treacă peste maturitatea si discernământul evanghelicilor ca să conștientizeze că nu am fost chemați la cununa, showul, fumurile, covorul roşu, aplauzele,succesul, gloria si popularitatea lumii?

Câte examene, voturi, referendumuri,polluri si sondaje trebuie să mai înghițim si să îmbrățișăm ca să înțelegem că societatea seculară -hedonistă nu dă doua parale, nu oferă puncte şi bile albe la subiecte precum „Bodnariu, Familia tradițională, exclusivitatea si supremația Tatălui (relația personală cu Dear Father, cum pretindem că o avem noi) în gândirea actuală postmodernă ?

Nu poți fi in trend cu lumea si să câștigi admirația si plăcerea lui Dumnezeu. N-ai cum! Vorbesc despre imposibilitatea loialităților duble. N-ai cum să slujești la doi jurați!

Cu privire la cultură, Andy Crouch in cartea „Culture Making” precizează ca sunt 4 categorii de oameni, sunt cei care 1) Critica cultura, 2) condamna, 3) o consuma asa cum este ea ..sau 4) sunt cei care o cultivă si crează Cultură Împărăției lui Dumnezeu. O abordare înțeleaptă a culturii este sa o cultivăm, să ne folosim de ea, ca un bun comun, să ne implicam cu Evanghelia in ea…dar niciodată să nu avem așteptările nerealiste de a fi in ratingul / topul si clasamentul celor nelegiuţi.

Încercând să facem biserica lui Hristos prea atrăgătoare, adaptată, relevantă lumii, culturală, la modă, în vogue cu tendințele ei, o dezbrăcăm de sfințenie și strălucirea frumuseții lui Hristos.

Alo, trezirea! Omenirea dorește gratificare personală imediată, senzualitate si mișcări lascive, exhibiționism, goliciune şi libertate sexuală ….și nu priviri angelice şi cântări liturgice evlavioase.

Si asta o spun statisticile, căutările si sărci-urile tinerei generații de pe tablete, telefoane, sunt după curva roșie a Babilonului nicidecum nu au apetit și foame după albul purității Ierusalimului.

Pentru cei care au rămas confuzi,frustrați, ofticaţi şi nervoși, în urma unor rezultate, le recomand sfaturile lui A.W.Tozer, pentru voi există circuri, cabaret-uri, cluburi si baruri, restaurante..teatre si spectacole, entertainment …nu altare. Ati greșit biletul!

Să fim atenți în viaţă şi să distingem bine între a fi credincios şi a fi popular. John Stott spunea „It is not possible to be faithful and popular simultaneously. „.

Noi urmăm un tip, un star care era considerat vedetă la vremea lui acum 2000 de ani, avea mulțimile la picioare in anumite ocazii, fani şi simpatizanți cartiere întregi, în sinagogă nişte tipi îi sorbeau cuvintele şi erau fascinaţi de El -până când s-au răzgândit şi au dorit să îi dea un bobârnac de pe „sprânceana muntelui” [Luca 4:22-29], când le ținea prelegeri fiul tâmplarului, le înmulțea pâinile si le rezolva problemele..Oamenii se înghesuiau după El- dar in cele din urma aceste mulțimi (clientii, votantii nemulțumiți ca nu le îndeplinea toate cererile pamantesti (vezi cabinete de miniștrii dorite de mama fiilor lui Zebedei sau de concepțiile si pretențiile pur-materialiste ale gloatelor conduse de intestine) l-au condus in cele din urmă pe Isus pe Drumul Calvarului, pe un podium glorios al Crucii!

Iar un ucenic (ă) nu este niciodată deasupra Maestrului său.

Paul Washer
–-
That’s what countless pastors in America are doing today. They have taken the simplicity of the bride of Christ, her magnificent beauty, her purity, her holiness and they have torn it from her … and they dress her up and parade her in front of carnal men that they will be attracted to, somehow, come back to God.”

“Let me tell you something … on the day of judgment, don’t worry about the atheists. Don’t fear for the prostitute or the murderer. You want to fear for somebody on the day of judgment? You fear for a large number of evangelical pastors who have departed from the Word of God and are parading the Church in a dress, in a garb, that God never intended her to wear.”

(min 21:40)

Reclame
Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Te rog, vino acasă!


Sursa Photo 

Femeia aceasta işi câștiga existenţa undeva în afara orașului Rio de Janiero, era foarte săracă, casa cu podea de lut, iar temerea ei cea mai mare era că avea o fiică frumoasă ,..frumoasa şi ştia că într-o bună zi fiica ei avea să plece din casa aceea şi avea să meargă la Rio pentru a încerca să aibă o viaţă mai bună şi ştia ce avea sa i se întâmple ficei dacă se ducea acolo.

Intr-o zi femeia s-a întors acasă şi fiica ei plecase. Pe masă a găsit un bilet pe care scria “AM PLECAT la Rio să-mi găsesc o viaţă mai bună” .

Mama ştia ce avea să i se întâmple. A luat toţi banii pe care îi avea, a cumpărat un bilet spre Rio de Janeiro, iar apoi a mers într-un magazin mic, la un aparat automat de făcut poze şi a cheltuit o mare parte din banii ei, făcându-şi doar poze.

Apoi mama s-a dus la Rio şi a petrecut luni de zile acolo. A căutat în toate hotelurile, localurile rău famate, în toate restaurantele, toate cinematografele, toate discotecile, a căutat pretutindeni şi oriunde mergea lăsa o poză cu faţa ei.

Într-un final a rămas fără bani şi s-a întors acasă . Intr-o noapte fiica ei cobora scările unui hotel.. şi era cu un bărbat ;devenise o prostituată..arăta de parcă îmbătrânise cu 15 ani, si cum cobora ea scările..s-a privit în oglindă ..şi vedea cum îmbătrânise..însă ceva îi atrase atenţia.. Văzu poza mamei ei, o luă, nu-i venea a crede, şi o întoarse….iar în spatele pozei scria:

-„NU MI PASĂ CE AI AJUNS si nu-mi pasă ce ai făcut. TE ROG, vino ACASĂ!

Dumnezeu îţi spune astăzi ..Fiul meu a plătit pentru toate la cruce. Acum vino acasă!
Dumnezeu şi-a atârnat fiul său pe Cruce pentru a ne transmite următorul mesaj. “VINO ACASĂ”.

Sursa Paul Washer- Vino acasă

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Fii mulțumitor de lucrurile simple ale vieţii


_3NK8686

Un om de afaceri american se plimba pe plajă, într-un mic sat mexican de pescari. O barcă intră în port şi pescarul coboară cu un coş plin de peşti. Americanul îl felicită pe pescarul mexican pentru calitatea peștilor săi frumoşi şi îl întreabă:

-Cât timp ţi-a luat să pescuieşti aceşti peşti?

-Destul de puţin, răspunse mexicanul.

-Dar de ce nu ai rămas mai mult, că să prinzi mai mulţi peşti? întreba bancherul.

-Pentru că aceşti câţiva peşti ne ajung mie şi familiei mele.

-Şi ce faci în restul timpului?

-Păi mă culc târziu, mă duc să pescuiesc un pic, mă joc cu copiii mei, îmi fac siesta împreună cu nevasta… Seară mă duc în sat să mă întâlnesc cu prietenii, sorb o cafea , cântăm la chitară… Am o  viaţă plină si fericită!

Americanul luândul-l în râs, îl întrerupe:

-Ascultă! Am un M.B.A. de la Harvard şi pot să te ajut. Ar trebui să începi prin a pescui mai mult şi cu beneficiile astfel obţinute să îţi cumperi un vas mai mare. Cu banii pe care o să ţi-i aducă acest vas, poţi să-ţi cumperi un al doilea şi tot aşa până când vei avea o mică flotă. Apoi, în loc să vinzi peştele unui intermediar, ai putea să negociezi singur cu fabrica sau să-ţi deschizi propria fabrică de peşte. Aşa ai putea să renunţi la sătucul ăsta şi să te muţi la Mexico City, Los Angeles sau chiar New York şi să-ţi dirijezi de acolo propriile afaceri…

Mexicanul întreabă atunci:

-Cât timp ar lua toate astea?

-Între 15 Şi 20 de ani, răspunse bancherul.

-Şi după asta?

-Ei bine, după asta devine interesant, răspunse americanul zâmbind. La momentul oportun, poţi să-ţi introduci societatea la bursă şi să câștigi milioane!

-Milioane? se minună mexicanul. Şi apoi?

-Apoi poţi să ieşi liniştit la pensie, să te scoli când ai chef, să pescuieşti un pic, să te joci cu nepoţii şi să îţi faci siesta cât pofteşti cu soţia ta. Iar serile ai putea să le petreci cu prietenii, sorbind o cafea pe centru şi cântând la chitară…

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Declinul constant al lecturării literare


yancey

Photo credit

Moartea cititului primejduieste sufletul- de Philip Yancey

Trec printr-o criză personală. Obișnuiam să iubesc să citesc. Scriu acest blog în biroul meu, fiind înconjurat de 27 de rafturi înalte încărcate cu 5000 de cărți. De-a lungul anilor, le-am citit, le-am subliniat și mi-am adunat însemnările într-o bază de date pe computer pentru posibile referințe ale scrierilor mele. Per ansamblu, cărțile mi-au modelat viața profesională și spirituală.

Cărțile mă ajută să mă definesc pe mine însumi. Ele m-au condus pe calea credinței; m-au introdus în minunile științei și ale lumii naturale; tot ele m-au informat în probleme precum dreptatea și rasa umană. Și mai important, cărțile au reprezentat un izvor de delectare, aventură și frumusețe, deschizându-mi ferestrele spre o realitate pe care, altfel, nu aș fi ajuns să o cunosc.

Criza mea ia naștere din faptul că îmi descriu trecutul, iar nu prezentul. Obișnuiam să citesc trei cărți pe săptămână. Într-un an, mi-am dedicat câte o seară în fiecare săptămână pentru a citi toate piesele lui Shakespeare (E adevărat, în realitate mi-a luat doi ani de fapt, din cauza întreruperilor). În alt an, am citit operele principale ale lui Tolstoi și Dostoievski. Dar citesc mult mai puține cărți zilele astea, și chiar și mai puține din acelea care presupun muncă de înțelegere.

Internetul și media socială mi-au antrenat creierul pentru a citi un paragraf sau două, după care încep să mă uit primprejur. Când citesc un articol online de la Atlantic sau New Yorker, după câteva paragrafe, îmi arunc ochii la bara din dreapta pentru a-mi da seama de lungimea articolului. Mintea mea se abate de la subiect și mă trezesc făcând click pe linkurile subliniate și pe bara de desfășurare. Imediat sunt pe CNN.com citind cele mai recente știri despre Donald Trump și detaliile despre ultimul atac terorist, sau poate verificând prognoza meteo de mâine.

Mai rău, cad pradă micuțelor casete care-mi spun, „Dacă-ți place acest articol (sau carte), o să-ți placă și…” Sau alunec spre partea de jos a ecranului și scanez titlurile pentru subiecte mai picante: „Camerele de la Walmart au înregistrat aceste fotografii”; „30 de curiozități despre Amishi”; sau „Cel mai prost îmbrăcate vedete”. Peste câteva click-uri, deja mi-am pierdut interesul pentru articolul original.

Cercetătorii în științele neurologice au o explicație pentru acest fenomen. Atunci când învățăm sau aflăm ceva nou și într-un ritm rapid, noi primim un aport suplimentar de dopamină. Scanările MRI – tomografiile prin rezonanță magnetică – ale creierului arată că centrii plăcerii din creier se activează în acest proces. Într-un experiment foarte cunoscut, șobolanii continuă să apese o manetă pentru a primi aportul suplimentar de dopamină, alegând acest aport prioritar față de hrană sau activitatea sexuală. În privința ființei umane, activitatea pe e-mail satisface acei centri ai plăcerii, ca și Twitter, Instagram și Snapchat etc…

Nicholas Carr, în cartea sa Superficialii analizează fenomenul, iar subtitlul său spune totul: Efectele internetului asupra creierului uman. Carr evidențiază faptul că majoritatea americanilor, și în special tinerii, manifestă o scădere drastică a timpului pe care îl folosesc la citit. El spune: „Am fost cândva un adevărat scafandru în fascinantul ocean al cuvintelor. Acum alunec în viteză pe suprafața acestuia, asemeni unui om pe un Skijet.” Un raport Nielsen din 2016 a calculat faptul că un american, dedică în medie, mai mult de 10 ore/zi consumului media – incluzând aici: radio, TV și alte dispozitive electronice. Acest timp constituie 65% din orele de activitate, lăsând foarte puțin timp pentru activitatea care necesită mult mai mult efort, a concentrării asupra citiului.

Un articol din Business Insider a studiat pionieri precum: Elon Musk, Oprah Winfrey, Bill Gates, Mark Buffet si Mark Zuckerberg. Cei mai mulți dintre ei au în comun o anumită practică pe care autorul o numește „Regula celor 5 ore”: ei pun deoparte cel puțin o oră pe zi (sau cinci ore pe săptămână) pentru procesul de citire/învățare deliberat.

De pildă:

  • Bill Gates citește 50 de cărți pe an.
  • Mark Zuckerberg citește cel puțin o carte la două săptămâni.
  • Elon Musk a crescut citind două cărți pe zi.
  • Mark Cuban citește mai mult de trei ore în fiecare zi.
  • Arthur Blank, co-fondator al Home Depot, citește două ore zilnic.

Cultura modernă pune obstacole extraordinare atât hrănirii spirituale cât și creativității. Ca scriitor creștin în epoca platformelor social media, dețin o pagină de Facebook și un website, iar ocazional scriu pe un blog. În urmă cu treizeci de ani primeam o mulțime de scrisori de la citiori și ei nu se așteptau să le răspund mai repede de o săptămână sau mai mult. Acum primesc emailuri și dacă nu le răspund într-o zi sau două îmi vor scrie din nou: „Ai primit mailul meu?” Tirania mulțimii grăbite mă înconjoară.

Dacă cedez acestei tiranii viața mea se umple cu un talmeș-balmeș mental. Cercetările spun că plictiseala poate stimula creativitatea. O minte hoinară, călătorește în locuri noi și neașteptate. Când mă retrag în munți și mă deconectez pentru câteva zile se întâmplă ceva magic. Merg la culcare ca și cum aș avea un bolovan în drum, în activitatea mea de scriere, iar în dimineața următoare mă trezesc cu o soluție clară precum cristalul – așa ceva nu mi se întâmplă niciodată atunci când navighez în social media sau pe internet.

Citeste restul articolului aici.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Regele mai are încă o mutare!


Citat-Nicolae-Steinhardt.fw_-638x338

REGELE MAI ARE INCĂ O MUTARE!
___________
Pentru mine cam despre asta a fost votul (a se vedea poza cu părintele Steinhardt) = să am curajul să îmi afirm autentic si public un drept cetățenesc.

Fără curajul de a spune care a fost motivația mea de a vota pentru căsătoria dintre un bărbat si femeie..aş fi rămas doar un simplu internaut care acumulează idei bune, citate si gânduri frumoase despre familie, dar nu le și pune în practica.
Procentul de 20,41% cred că asta a demonstrat. Există o dezbinare, o divizare a societății religioase în ţară şi e pe bună dreptate (credincioșii care pretind, sunt nominali și cei care internalizează credinţa, o trăiesc, sunt vocali.

Mă bucur că am putut respecta pe cei cu alte orientări decât mine, politice, religioase si sexuale.
Da, așa sunt eu și așa mă cunoașteți toți cei care îmi sunteți prieteni -să văd fiecare provocare sau problemă prin Hristos, prin Cuvânt şi văd că nu mi-aţi dat mute, block sau delete, putem conviețui împreună.

Problema e că în Numele Iubirii (a Noii Toleranţe) se fac cele mai mari păcate, iar mai apoi vieţi şi inimi mici sunt distruse şi otrăvite de hedonismul consumerist al societăţii, de otrava si toxicitatea imoralităţii.
Satana (ăl rău-nu dracnea) ne îndeamnă să băgăm (plasăm) suspiciune, bănuială și îndoială, lipsă de încredere în relațiile noastre.

Sunt conștient de un lucru astea 2 zile și anume – Dumnezeu poate fi văzut de către alții și în modul în care l-am reprezentat prin discuții, informații în social media. Se vorbește aşa de mult despre manipulare, minciună, compromis. Am văzut postări sănătoase la cap, dar și unele duse cu pluta.

Repet, o grămadă de vorbărie pe social media nu a fost caracteristica adevăratei biserici a lui Hristos, vorbărie eretică- în care a lipsit empatia, iertarea si dragoste faţă de cel diferit de noi şi pentru care vom fi trași la răspundere odată.
Cum s-ar schimba satul tău, comunitatea ta, biserica ta, familia ta,dacă am schimba slujirea în societate doar de pe buze sau de pe tastaturi cu o slujire autentică ( o implicare practică în sfera ta de influenţă..să traduc din creştineză/gospeleză).

Până la urmă Friedrich Nietzsche-remarcabilul filosof german ateu (fiul unui pastor) care ar fi aderat liniștit azi într-un partid liber-cugetător marxist, agnostic a spus-o atât de bine ” People fight in the Name of God” și își construiesc o religie tribală, în care îl închid pe Dumnezeu în cutiuța lor teologica, unde alții nu mai au loc din cauza urii lor.

El a spus atunci când unii folosesc teologia in sprijinul justiției si păcii mondiale: „Men never do evil with more enthusiasm then when they do it in the name of God”. Oamenii nu fac mai mult rau cu entuziasm decat atunci cand il fac in Numele lui Dumnezeu! Da, si aici vin toti (ne)priceputii la istorie sa ne dea in cap cu Holocaustele, Cruciadele, si războaiele americanilor peste cei care fabrică bomba atomică.
A.Einstein spunea că este ceva mai rău decât bomba atomică si anume „răutatea inimii umane”! Cel care nutrește in inima sa sentimente de ură faţă de aproapele său, are un impact mult mai mare si decât 10 Hiroshime adunate laolaltă.

Hristosul Puternic renunță la poziția si puterea Sa cerească pentru a-şi manifesta dragostea! Să învăţăm de la Cel care nu a câştigat în sondajele de popularitate palestiniene și nici in interogările brutale romane, Cel care a primit mai puține voturi in faţa criminalului Baraba si a ales dragostea sacrificială -căci asta face un lider şi a aşezat puterea în plan secund, în vederea escatologiei sale, când va reveni nu ca miel blând şi cuminte în banca lui..ci ca Judecător care va verifica nu voturi şi conturi, ci motivațiile si atitudinile oamenilor faţă de Jertfa Sa supremă de la Golgota.

Ce mi se pare interesant azi este ca aceleași valori iudeo-creștine sunt căutate si promovate de marile corporații atunci când apreciază etica protestantă si spiritul capitalist a lui Max Weber. Este grăitor faptul ca 91% din CEO din companiile ce apar în Fortune 500, (potrivit Fortune Magazine) şi-au învăţat, extras şi bazat valorile si morala din Biblie.

Voila! Cu asta vreau să închei postarea şi anume :noi, cre(ş)tinii, ăia 3,731,704 plus alţii care sunt nominali (in contrast cu cei care au fost indecisi, comozi si pasivi pe #stauacasă) ar trebui să fim cei mai fericiți oameni de pe pământ, cei care aduc vesti bune semenilor lor, asupra a ceea ce face Dumnezeu astăzi pe pământ.
Bobby Fischer-cunoscutul jucător de şah american, campion mondial în dese rânduri, a rătăcit într-o seară într-o sala de film din Manhattan să vadă un film dramatic şi fantastic din 1957 de-a lui Ingmar Bergman intitulat „A șaptea pecete”.

Povestea era dezvoltată in jurul unui cavaler medieval care juca şah cu Prinţul Întunericului. Pe măsură ce meciul se desfăşura, atât cavalerul cât şi prinţul mutau piesele de şah, iar la finalul filmului Prinţul Întunericului mai face o singură mutare după care declară „Şah-Mat”.
Odată cu prabuşirea cortinei, se spune că Bobby Fischer s-a adresat prietenului său şi i-a spus „De ce renunţă cavalerul? Ai observat acele piese? El încă mai poate câştiga! Regele mai are încă o mutare!

Aceasta trebuie să declaram noi, pozitivişti, optimişti, încrezători şi plini de determinare in faţa tăvălugului de „mişcări/ mutări” pro-imoralitate. Acesta este mesajul pe care trebuie să îl audă Creştinătatea Românească, România, Diaspora,Evanghelicii, Baptistii si Luteranii, Cultele si Inculţii, că Regele mai are încă o mutare. Mai are ceva de spus cu privire la FAMILIE aşa cum a destinat-o El să fie, nu îi putem închide gura cu un referendum.

Acesta este mesajul ferm şi iubitor pe care trebuie să il audă atât cei ce susţin familia cât şi cei care se opun ei cu înverşunare :Că oridecâteori situațiile în viata ni se par imposibile, și de neînvins, trebuie să declarăm societăţii, prietenilor, cunoscuţilor noştri pur si simplu acest adevăr central şi anume :”Regele mai are încă o mişcare”.

Să sperăm cu totii într-o mișcare înţeleaptă a fiecăruia dintre noi acolo unde suntem chemați să fim sarea pămîntului şi lumina lumii.

Secvenţa din „The Seventh Seal – The knight meets Death”
https://www.youtube.com/watch?v=f4yXBIigZbg

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu