A.W.Tozer – Creștinii nu spun minciuni, ei le cântă la biserică


tozer

Prolog

Gândul lui A.W.Tozer nu este o generalizare sau exagerare ci pur si simplu tendința unei realități. Dacă tu te afli printre cei care mereu cântă conștient și cu conștiința funcțională, atunci acest articol nu ți se adresează.

Cântă în continuare, bucură-te!

………………………………………………………………………………………………………….

Azi de dimineață pe un grup teologic, un „trib” cum le numesc eu pe facebook, am văzut poza asta. Am zis că o postez deseară. Haideți să fim sinceri și serioși pe calea credinței și  să avem mereu grija ce cântăm pentru că se întâmplă de multe ori să ni se întâmple exact ce cântăm! Și să fim testați din partea lui Dumnezeu, să vadă dacă cu adevărat ne dorim, tânjim, suntem pasionați de ceea ce fredonăm, cântăm.

Avem cântări gen „Doamne,mă predau azi ȚIE” ,iți predau Ție toată viața mea, bussinesu’ meu, jobu meu, afacerea mea, familia mea, finanțele mele, sănătatea mea, proprietățile mele, mașina mea.Dar cum se atinge Domnul de ele și ne pune la încercare …cum ni se fac urechile vineți și turbăm de supărare.

Păi nu tu ai cântat ?
Nu tu ai spus că „El e tot ce iți dorești pe acest pămînt” și că adevărata ta casă e Cerul?

Omule, fii statornic!

_________
Avertizare puternică din partea lui Tozer.
„Creștinii nu spun minciuni, ei merg la biserica si le spun in cântări.”

-Îmi aduc aminte de un grup de misiune ce se îndreptau într-un microbuz spre o conferință și tinerii au început să cânte: „Și dacă trăim pentru Domnul trăim/ Și dacă murim pentru Domnul murim’ .. in timpul cântării microbuzul a început să intre în testul credinței și s-a răsturnat. Rezultatul: un șoc și câteva zgârieturi!

Toți tinerii din microbuz au fost provocați de ceea ce cantau. Oare doar declarăm, doar afirmăm de pe buze, anumite adevăruri sau chiar le credem, trăim după versurile de pe pereți?

Spunem în cântări că suntem la dispoziția Domnului, să intrăm în ogoarele Lui și să ducem Evanghelia până la capătul lumii, dar nu vrem să scoatem din buzunar 5 lei pentru misionarii din țara noastră.

-Spunem că vrem ” să fim sare și lumini în bezna întunericului, dar nu contribuim cu nici o lucrare de voluntariat nicăieri, văduvele și orfanii nu ne cunosc, nici la curățenie în biserica, nici măcar să ne plătim o contribuție pentru cheltuieli și facturi la biserică.

Spunem că vrem „pacea lui Hristos peste națiuni, dar nu ne rugăm niciodată după ce auzim atentate la știri, sau vedem poze la profil, sau statusuri pe facebook, cu „Let’s pray for”, sau „Je suis x”.

Si asta mi-a dat de gândit, că sunt situații în care sunt foarte ipocrit. Cânt doar așa că doar n-o să stau pasiv în mulțime, în adunare, trebuie să dau și eu din buze.

Cântăm despre fapte bune, pe care Hristos le-a pregătit mai dinainte să umblăm în ele, dar ne este așa de greu să ne rugăm pentru un tânăr șomer din biserică, sau să îl invităm la o masă caldă la noi acasă.Dar cântarea despre milă, sună bine!

Da! În schimb cântăm, că nu ne doare gura, în schimb ne ustură buzunarele. Dar să cântăm, (e valabil și în cadrul predicării) să declarăm, să proclamăm putem, pentru că suntem o țară încă liberă.

Putem cânta despre Isus care avea milă și îndurare față de cei sărmani, orbi și de faptul că Îi păsa de săraci, și să cântăm despre dărnicie…și să nu ne intereseze că în lume 900 de milioane de oameni trăiesc sub pragul de sărăcie si 10.000 mor zilnic de foame sau din cauza bolilor cauzate de malnutriție. Sau in Prislop o familie de 9 copii nu au ce pune pe masă în seara asta. (Bineînțeles că nu ești chemat tu să salvezi lumea, să eradichezi sărăcia, ci să arăți dragostea lui Isus pe mp2, la tine acasă, curte, proximitate).    Dar cântăm despre Bunul Samaritean!

Ah, era să uit. Știm să mergem la ei, în azile și orfelinate, când suntem în prag de sărbători, de Crăciun și Paște (precum politicienii în campanie electorală), însă de cele mai multe ori o facem tot pentru noi, pentru a impresiona sau pentru a ne îmbunătăți CV-urile spirituale.

Altă cântare..

„Facă Domnul ce-o vrea să facă cu noi…”
„Suntem gata ca să ne jertfim!
Pentru Domnul Isus să murim!”

În ESTUL lumii -creștinii sunt persecutați, prigoniți, întemnițați pentru credința lor, iar în APUS, în vest, în occident creștinii sunt prigoniți psihologic, (jigniți, ofensați) prin cuvinte, bârfe,reproșuri, vorbe. Ce diferență!

In final putem adăuga faptul că sunt mii de cântări despre rugăciune și mărturisire a Evangheliei în timp ce 2 miliarde de oameni, nu au nici o ocazie de a auzi și de a primi Evanghelia în viața lor.

E ușor să cânți. Acum înțelegi? Mai greu este să te implici, să fii responsabil, să te duci tu, să scoți tu un ban din buzunar, să te rogi tu pentru un predicator, pentru un traducător al Bibliei, pentru un predicator, să îi scrii un email de incurajare. Toate acestea cer efort, timp, sacrificiu…și ataca direct lenea noastră spirituală. Atacă direct în durerea noastră-n cot. Cu vocile stăm încă bine.

Mă rog să fim mereu atenți când cântăm versuri, adevăruri mărețe, declarații senzaționale despre iubirea noastră față de Domnul, lupta față de păcat, sau mărturisirea Evangheliei vecinilor…când nouă ne sare țandăra când cineva ne calcă pe bătătură. Nu de alta dar cei din casa noastră știu cel mai bine (cât de spirituali suntem cu adevărat); ei văd paradoxul și contradicția în care trăim, iar copiii văd cel mai ușor prăpastia aceasta adâncă în viața părinților lor prin (ex) lipsa de bucurie din timpul săptămânii pline de stress si frustrare/ frământare….dar dintr-o dată bucuria lor apare pe chipuri în adunare la cântările despre fericire, bucurie, veselie..

Mă simt nevoit să îți spun în încheiere să nu iei acest articol în tonul unei răzvrătiri față de autorități eclesiastice, sau împotriva unor metode de închinare ci vreau doar să ne trezim și să fim conștienți de ceea ce cântăm și despre CINE cântăm!

E grav lucru să facem lucrurile doar așa din inerție, automatism, rutină,ritual, tradiție.

Așadar, atunci când cântăm să fim sinceri..iar dacă versurile sunt prea mari pentru noi, să stăm mucles în bănci și să ne pocăim. Să intrăm într-o carantină duhovnicească și când ne revenim și ne vindecăm să radiem în cântare și să ne închinăm Domnului în duh și adevăr, cum Îi place Lui, plini de pasiune.

Cu dragoste în Hristos vă doresc tuturor ca viața noastră să fie una cu cântarea.

Cele bune!

Anunțuri

Despre Ioan Alexandru G

soț,tată,misionar,predicator al Evangheliei,pasionat de citit si fotografie.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la A.W.Tozer – Creștinii nu spun minciuni, ei le cântă la biserică

  1. rodi zice:

    A republicat asta pe agnus dei – english + romanian blog și a comentat:
    DE LUAT AMINTE…..

    Apreciază

  2. Anthony Ianosel, L.C. zice:

    TOZER is saying things which are not entirely widespread in the Christian communities! Yes, the lack of more responsible oversight with respect to those „lose cannon” composers makes things worse in the Christian churches which ought to be concerned with singing praises to God and His Son. The „copyright” principles are also being ignored, and many „secret” composers spread their own ideas and theories about God and His Church in their songs. This aspect would have to be discussed in the theological Seminaries and Universities, and at the leadership level of churches!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Pingback: Macar pentru ce zice Tozer. – christian7blog

  4. Maria zice:

    Lăudat fie Domnul pentru tinerii care nu au fost pe o terasă la un ceai
    ei mergeau în misiune. Experiența aceea cred că a fost o revigorare a credinței lor!

    Apreciază

  5. eliodora zice:

    mucles I. s. invar. liniștmucles I. s. invar. liniște, tăcere. II. interj. gura!, zât!e, tăcere. II. interj. gura!, zât!

    Apreciază

  6. Multumesc de completare!

    Apreciază

  7. ROBERT zice:

    Domnul sa te binecuvinteze frate Ioan Alexandru. Imi place foarte mult profunzimea articolelor tale si faptul ca vezi ceea ce putin crestini mai vad azi. Cum s-a instalat lumea in biserici si numarul celor care sunt scmochini neroditori din biserici a devenit o masa critica care este arma cea mai eficienta folosita de Cel Rau azi ca sa nu se mai pocaiasca oamenii din lume (pentru ca ce au in lume au si in biserica). Peste toate acestea avem de-a face cu pastori „prizoneri” la amvon, niste maestri de ceremonii fara autoritate sa predice impotriva pacatului de teama sa nu-i piarda pe tinerii firesti. Si asa prin politica pasilor marunti adunarile noastre au ajuns cluburi solciale cu o inchinare in muzica superficilala plina de senzulaitate si ipocrizie (exact ce vorbeai in articol) pe care au inceput sa o numeasca „inchinare contemporana”. Cum poti canta in fata ca tanara crestina botezata la maturitate „Fii Tu in toate Domn” si sa vii plina de goliciune si senzualitate in fata – fuste scurte, mulate, umeri goi, imbracaminte transparenta, etc? Unde am ajuns ? Daca pocainta crestina este asa atunci paganismul cum mai este ?

    Apreciat de 2 persoane

  8. Robert, nu prea mai unde sa fi crestin in ziua de azi decat intr-o biserica institutionalizată. Organise vii sunt tot mai rare, dar cauta acel grup de oameni maturi care il cauta pe Hristos in mijlocul bisericii tale locale. Oameni nascuti din nou, din Dumnezeu.

    Iti inteleg dezamagirile…dar aceastea nu trebuie sa te opreasca din procesul sfintirii inimii.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s