Scârbit de compromisul vostru


În blogul său, N.E. spunea:

scarbitsursa photo

De ce compromis?

Astazi stau si ma uit in jurul meu. As putea spune ca sunt confuz, inselat, dar spre dezamagirea mea sunt de partea cealalta a cortinei unde neputincios vad pe inselatori.

Cine sunt inselatorii? Hm… Sunt oameni. Oameni care dau directii, care impartasesc principii in Bisericile de astazi. Oameni din care sper doar sa nu imi fii facut idoli… As ajunge un nebun! As ajunge un nebun daca mi as dori sa fiu la fel de curat ca si ei… As pierde modelul asa de mult tanjit de mine, Cristos. Dar imi e teama ca inselatii acestor inselatori au ajuns nebuni. De ce? Am sa va raspund in randurile urmatoare.
Ei sunt oameni. Ar fi deajuns sa spun ca sunt oameni, in dreptul carora Dumnezeu imi cere compasiune, mila… Inaintea lui Dumnezeu marturisesc cerand in acelasi timp sa primesc iertare pentru ca nu pot avea compasiune pentru inselatori ci doar mila pentru cei inselati…

Am multe intrebari pentru inselatori…

De ce atat compromis compromitator?
De ce coborati niste standarde doar pentru ca simtiti cum scapati de sub control oitele? Ma corectez! Scapati de sub control ignorantii!
De ce dati de mancare ignorantilor si firestilor- intr-un cuvant inselatilor -mancare lumeasca doar pentru a ii tine aproape explicandu-le o libertate care nu are de a face cu Cristos?
De ce nu mai aveti un cuvant de spus in familiile voastre?
De ce va lasati asa de usor influentati? De la cine ati invatat asta?
De la cine ati invatat sa ascultati de capriciile unor razgaiati?
V ati pierdut intelepciunea?
De ce imi provocati scarba?

Cititi restul aici…

Cred totusi ca este un timp pierdut sa adresez astfel de intrebari, la care nu s-ar gasi unul sa se ofere in a raspunde… Si sincer stau sa ma gandesc daca as putea sa va ascult…

Am spus ca neputincios privesc inselatorii, dar trag nadejde ca neputinta nu imi sta in cale cand vine vorba despre inselati…

Nu vreau sa imi imaginez cum ii sa traiesti in inselaciunea acestor inselatori. Am fost si eu inselat candva de unul dintre cei mai mari… Satan care mi a spus ca lucrurile nu sunt chiar asa de rele precum le as fi preconizat. Intr-adevar nu erau asa de rele… erau chiar mai rele decat mi as fi imaginat.

Inselatii din pacate ajung ignoranti… Si aici e pericolul, de fapt nu, ei nu vad un pericol… Ei ajung doar sa spuna: „Ei, asta e prea exagerat… nu poti sa afirmi asta, esti extremist acum!” Si asta fac de fiecare data…

Cel mai probabil ca eu sa fiu un extremist, dar un lucru ii mai mult decat sigur, si cu tristete trebuie sa iti spun… TU NU AI O PARERE!

Eu sunt extremist! Dar cine imi spune asta? Aaaa, unul care nu are o parere,  pentru ca este ignorant si pentru ca (imi dau seama acum ) este inselat… Hilar? Nu! Sincer, imi vine sa plang…

Cata pertineta ai tu sa imi spui ca sunt extremist cand tu nici macar nu cunosti tema discutiei. A cunoaste, inseamna a cerceta, a merge mai departe decat ceea ce vede toata lumea, a studia la modul cel mai serios o problema, sau alta pe care INSELATORII o musamalizeaza?

Tinere! Trezeste te putin din ignoranta care te inconjoara… Pana si animalele cerceteaza circumstantele… Ai ajuns mai rau ca unul dintre acestea… Tu cel care esti chemat sa cunosti…

Ma tem ca nu putem nici macar dialoga… De ce pentru ca un dialog asuma doua idei, perspective, diferite care sunt discutate… Dar cum sa existe doua idei, daca tu nici macar nu cunosti ceea ce crezi, nici macar nu ai o idee, singura ta idee este „esti extremist” si daca te as pune sa imi detaliezi aceasta afirmatie nu ai putea sa manuiesti cuvintele ca sa imi dezvolti „ideea” ta… Cum spuneam ignorant, dar indeajuns de „tupeist” sa ma acuzi de extremism.

Imi e mila ca ai ajuns aici… Si stii ce e interesant? Ca si daca as fi un extremist, nu ai avea mila fata de mine, ci as fi un lepadat in fata ta… Si cum as putea sa fiu un lepadat cand eu sunt frate in Cristos cu tine? Cum poti sa ma lepezi asa de usor? Asta imi da multe semne de indoiala cu privire la identitatea ta… de „crestin”.

Da… nu am cuvinte sa imi exprim frustrarea, dar in scurt timp, nu o sa mai folosim cuvintele ca sa o exprimam, pentru ca ea va fi vizibila cu ochii liberi, de acei frustrati de astazi care au sa ramana treji pana atunci…

Atunci? Da, atunci cand ignorantii si inselatii se vor da cu capul de gard fara… Cand INSELATORII se vor trezi si… si nu pot sa imi imaginez ce va fi atunci…

Inchei prin a va spune ca imaginea a ceea ce se intampla imi aduce aminte de Dostoievski si de adevarurile aduse prin „Crima si pedeapsa”… De ce v-as explica ce relevanta este intre opera acestuia si situatia descrisa de mai sus? Imi e teama ca prea multi inselati, ignoranti o sa citeasca randurile de sus… De fapt cred ca ei nu vor ajunge vreodata sa citeasca acest ultim alineat. Si daca au sa o faca, ii doar pentru ca au o curiozitate nebuna fara o dorinta la fel de nebuna sa vada de ce sunt inselati… Dar acei care nu sunt printre inselatii ignoranti, cei ce sunt dintre acei ce au o parere… imi vor cere socoteala de aceasta asemanare…

Anunțuri

Despre Ioan Alexandru G

soț,tată,misionar,predicator al Evangheliei,pasionat de citit si fotografie.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s