Extraordinara capacitate de nesimtire

1.Cum pot acei pastori infatuati si ingamfati sa predice impotriva mandriei si arogantei?
2.Cum poate un predicator mandru chiar el predica despre tendintele mandriei?
Mi-a explicat cu cateva zile in urma prieten in masina ceva asemanator dilemei mele, in adolescenta cand X nu era intors la Dumnezeu si fura lucruri de prin clasa mereu el sarea cu gura primul cu intrebarile, era cel mai saritor, cel mai grijuliu si induiosat cu victima. Suferea si plangea cu pagubitul, daca era nevoie.Ii dadea solutii si incerca sa il ajute sa caute obiectul pierdut. Mai statea si dupa ore cu cel in suferinta ca sa „il ajute”. Folosea aceasta tactica si strategie pentru a se elimina si exclude pe el din ecuatia [potentialilor talhari].

Cu alte cuvinte exista in folclorul romanesc un proverb dur: „Hotul striga hotii”.

Slava Domnului ca acum este un tanar devotat lui Christos.

E buna oare experienta asta?

Rezolva ea misterul intrebarii mele?

Ce spuneti la 1 si 2?

Acest articol a fost publicat în aroganta, din nou dileme, duplicitate, fatarnicie, intrebari, ipocrizie, mandrie, marturii ale prietenilor, nesimtire. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Extraordinara capacitate de nesimtire

  1. yourselizabeth spune:

    Nu sunt farisei din biblie un exemplu clar?

  2. romoflorin spune:

    Bine spus! Este o problema mare, si ce pacat ca ea se ascunde tocmai sub masca evlaviei!

  3. ADN spune:

    Ce să zic Alex, mă bucur că mai sunt şi pastori care recunosc aceasta. Mă bucur de oameni ca tine şi ca prietenul tău care recunoaşteţi că aţi fos aşa, dar că acum odată cu slujirea (pastor, diacon, etc) la care va chemat Dumnezeu pe amândoi (sper că am înţeles bine)sunteţi schimbaţi.Cu mult respect.

  4. @yourselizabeth, cu siguranta sunt.@romoflorin asa-i ca este un paradox?@ADN, prietenul meu nu este nici pastor nici diacon, ci un om sincer, chemat sa fie sot si tata, aceste doua valori cu siguranta sunt mai importante decat un loc in "politica bisericeasca".

  5. denisia spune:

    La amândouă întrebările răspunsul este ;simplu.Oamenii indiferent de meseria care o fac pot să fie falşi.Problema este mult mai gravă… mesajul Evangheliei se diluează tot mai tare… trăirea creştină este o formă exterioară… creştinii sunt tot mai slabi, seci… sunt "coadă"… tot mai puţine lumini, vorbirea nu mai este curată, căsnicia nu mai este ţinută în rânduială… bărbaţii nu mai pot ridica mâini curate… purtarea de grijă faţă de familie, văduve, orfani este uitată… şi mă cam opresc…

  6. Mihai spune:

    La 2 as spune ca e cel mai in masura sa predice despre aceste tendinte. Le cunoaste mai bine.

  7. Anonymous spune:

    Daca s-au pocait pot predica, iar daca nu atunci pur si simplu asa sunt ei.

  8. Anonymous spune:

    si eu mi-am pus asemenea intrebari de f multe ori. dar mergand pe ideea "nu judeca, ca sa nu fii judecat" prefer sa imi pastrez parerile de genul acesta pentru mine.nu exista pacat mic sau pacat mare.orice pacat este la fel de grav.asa cum si eu gresesc, ca sunt om, si oameni cu un oarecare impact gresesc.Dumnezeu o sa judece pe fiecare dupa fapta lui! mai bine avem grija de ce spunem/nu spunem sau de ce facem/nu facem fiecare.nu am zis-o ca un repros tie, pentru ca nu te cunosc si nu stiu mai nimic despre tine.ziceam ca fapt divers legat de toate intrebarile care deriva din asta.

  9. Da,e drept ce spui. Evaluarea corecta o va face Dumnezeu, dar nici noi nu trebuie sa cocolosim pacatul sau sa fim indiferenti fata de el.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s