Nu exista Valentine’s Day

GRAZIE, Signore


( reeditare 14 februarie 2008)

Oamenii nu se iubesc azi 14 februarie, in cinstea nu stiu cui sfant Valentin, ei se aduna impreuna pentru ca sunt amandoi aratosi si frumosi. Se iubesc pe un interes comun.Pastrarea frumusetii. Iar barbatii si astazi au ajuns niste limitati ciudati ce se conforma modelului lumii de iubire. Au uitat ca poti iubi pe cineva 364 de zile din an – si nu doar sa fii mai „dragut” si sa mai dai pe la o florarie odata cu turma masculina.

Cititi cu atentie aceasta poveste reala de dragoste. Este mult diferita de criteriul „mult important” al fetelor noastre senine. Este dragostea unei frumuseti irezistibile interioare. Un barbat care a privit nu la calitatea exterioara a sotiei sale ci la virtutiile si amprenta harului pus de Dumnezeu in ea.

______________________________________________

In cartea lui, Mortal Lessons’, doctorul Richard Selzer scrie:

Stau langa patul unei tinere femei cu chipul brazdat de traumatisme postoperatorii si gura deformata intr-un rictus paralitic, ca de clovn. O artera terminala a nervului facial, cel atasat muschilor gurii, i-a fost sectionat. Afectiunea este ireversibila. Chirurgul i-a urmarit cu rigurozitate conturul organic; va asigur de asta. Cu toate acestea, pentru a-i indeparta tumoarea din obraz, am fost nevoit sa tai artera respectiva.

Tanarul ei sot se afla, de asemenea in camera. El sta de partea cealalta a patului si amandoi par cufundati in lumina slaba a lampii, izolati de mine, in intimitate. Cine sunt ei ma intreb, el si aceasta gura pe care o stalcisem in operatii, privindu-se si atingandu-se cu atata daruire si nesat?

Tanara intreaba :

Gura mea va ramane asa pentru totdeauna?

Da, ii raspund eu. Din cauza ca nervul a fost sectionat.

Da din cap si ramane in tacere. Insa tanarul zambeste.

Mie imi place, spune el. E simpatica.

Dintr-o data imi dau seama cine e acest tanar.Inteleg si imi cobor privirea. Nu poti fi indraznet in prezenta unui zeu.Fara sa-i pese catusi de putin, se apleaca sa-i sarute gura stramba, iar eu sunt indeajuns de aproape cat sa vad cum isi schimonoseste buzele pentru a i le intalni pe ale ei, pentru a-i arata ca sarutul lor a ramas acelasi.

De cand am citit acest pasaj, imaginea sotului contorsionandu-si buzele pentru a-si saruta sotia paralizata a ajuns sa ma urmareasca.Ceva parea sa imi scape, insa pana cand intr-o zi rugandu-ma mi-as revenit in minte, ca o explozie, violenta petrecuta pe un deal langa zidul vechiului Ierusalim. Trupul schilodit al Fiului atarna expus in batjocura lumii.E considerat un blasfemiator al lui Dumnezeu si un amagitor de oameni.Sa moara asadar, in dizgratie!Prietenii i s-au facut nevazuti, onoarea ii este terfelita, numele i-a ajuns de rasul lumii. A fost parasit de Dumnezeul Sau. Lasat cu desavarsire singur. Scoateti-l din orasul sfant, inapoi pe cararile celor de teapa Lui.Hristosul vagabond este imbrancit, impins, lovit si scuipat, ucisi si ingropat printre cei de acelasi neam.

Pentru a-i dramatiza moartea, unii artisti crestini l-au portretizat pe Hristosul cel rastignit cu ochii dati pe spate si gura diforma; au folosit plumb inrosit pentru a-i zugravi cat mai realist picaturile de sange scurgandu-i-se din maini, picioare si coasta.

In 1963, un prieten mi-a daruit un crucifix scump. Un artist francez sculptase in lemn, cu infinita delicatete mainile lui ISUS pe cruce. In Vinerea Mare- artistii romani l-au ciopartit- o, Doamne cum l-au mai ciopartit ! pe fratele nostru si Domnul nostru ISUS, fara sa stea prea mult pe ganduri. N-au avut nevoie de simt artistic pentru a bate cuiele cu ciocanul, nici de plumb inrosit pentru a face ca sangele, tzasnindu-i din maini, picioare si coasta sa para cat mai real. Ii deformasera gura si-i schimonosisera buzele ridicandu-l, pur si simplu, pe lemnul crucii.

Am facut atata teologie in jurul patimilor si mortii acestui om sfant, incat nu mai vedem sfasierea lenta a carnii lui, intinderea cangrenei, setea lui crancena.

In monumentala sa lucrare, The Crucified God, Jurgen Moltmann scria ” Am facut din amaraciunea crucii, din revelatia lui Dumnezeu prin crucea lui Isus Christos, un fapt suportabil cata vreme am invatat sa o concepem ca pe o necesitate in procesul mantuirii”.

Ma plimb pe Royal Street in cartierul francez din New Orleans. Invecinata scandaloasei Bourbon Street, cu localurile ei de jazz, pravalii cu tricouri si sex-shopuri, Royal Street abunda in magazine de antichitati. ” Vino si vezi asta”, imi spune un oarecare negustor. „Statueta lui Venus costa mai mult, insa acesst crucifix de fildes e frumos in felul lui, mai ales daca este asezat pe un fundal de catifea neagra”.

Cu cat il reproducem mai mult, cu atat uitam mai repede de El si de agonia celei de-a treia ore. Il transformam in aur, argint, fildes, marmura sau orice ne elibereaza de agonia si moartea Lui ca om.

„Pe Cel ce n-a cunoscut nici un pacat, El L-a facut pacat penrtu noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El: ( 2 corinteni 5:21). Fiecare forma de pacat, laolalta cu consecintele acestuia, bolile si suferintele de tot felul, dependenta de droguri, alcoolismul, relatiile ruinate,nesiguranta, ura, pofta,mandria, invidia, gelozia, cancerul, bolile de oase, artrita si asa mai departe au fost traite si purtate de cel care „era asa de dispretuit ca iti INTORCEAI FATA de la El, si noi nu L-am bagat in seama” ( Isaia 53:3). si care a trait genunea agoniei dincolo de orice inchipuire:

” Adica Dumnezeu era in Christos , impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor, si ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari” ( 2 corinteni 5;19). Isus Christos, tintuit pe lemn ne-a purtat durerea intru pacea Harului Sau. El a facut pace prin sangele Lui pe cruce. ( vezi Coloseni 1:20).

ISUS CHRISTOS – a ajuns pe culmile singuratatii. In trupul Sau frant ne-a purtat tuturor pacatele, despartirile si pierderile, inimile zdrobite, ranile duhului care refuza sa se mai inchida, toate experientele nefericite ale barbatilor, ale femeilor si ale copiilor din toate timpurile.

ISUS ESTE DUMNEZEU. Am fost creati, cu totii, din tzarana sarutata de Gura Sa. Ce vom spune in fata acestei revarsari de iubire? Cum vom raspunde? Iubirea lui Christos si Evanghelia Harului ne cheama, inainte de orice la a lua o hotarare personala, libera si neconventionala. A raspunde inseamna a recunoaste ca altul a luat initiativa si a facut invitatia. Deschiderea celuilalt a facut ca raspunsul sa devina necesar.

Prin rugaciune, ISUS ne domoleste, ne invata sa ne numaram bine putinul zilelor si ne daruieste Intelepciune. ne dezvaluieste faptul ca suntem atat de prinsi in ceea ce pare URGENT ( in loc sa facem ce este IMPORTANT) incat trecem cu vederea ce este esential. El ne vindeca de sovaiala si ne elibereaza de tirania falselor termene-limita si a propriei miopii.

RASPUNSUL nostru fata de dragostea lui ISUS reclama incredere. Ne bazam in viata pe autobiografia noastra plina de realizari ( religie, fapte bune, ritualuri,frecventarea bisericii) sau pe Evanghelia Harului?

Harul ne spune ca suntem acceptati asa cum suntem. S-ar putea sa nu fim genul de oameni care ne dorim sa fim,s-ar putea sa fim departe de scopurile pe care ni le-am propus, s-ar putea sa avem la activ mai multe esecuri decat succese, s-ar putea sa nu fim bogati sau puternici sau spirituali, s-ar putea sa nu fim nici macar fericiti INSA suntem acceptati de Dumnezeu, tintuti in mana Lui. Aceasta este fagaduinta Sa in ISUS Christos, o fagaduinta mai presus de orice indoiala”.

Cei care isi spun ca vietile lor nu sunt decat o grava dezamagire in Ochii lui Dumnezeu au nevoie de o incredere enorma si de o convingere deplina, incrancenata, pentru a accepta faptul ca dragostea lui Christos nu cunoaste nici o umbra de schimbare sau subrezire.

Cand ISUS a spus : VENITI LA MINE, TOTI CEI TRUDITI SI IMPOVARATI„, El a stiut dintr-unceput ca vom obosi, ca ne vom pierde curajul si vointa de a pasi mai departe pe cale. Aceste cuvinte sunt o marturie emotionanta in sprijinul naturii umane ale lui ISUS. El nu avea o viziune romantica asupra uceniciei. Stia ca A-L urma presupune o atitudine tot atat de putin sentimentala pe cat e necesitatea datoriei implinite si tot atat de solicitanta pe cat e iubirea. Stia ca durerea fizica, pierderea celor dragi, esecul, singuratatea, respingerea, abandonul si tradarea ne vor secatui sufletele; ca va veni ziua cand credinta nu ne va mai fi imbold, sprijin si mangaiere; ca rugaciunea va parea sa nu-si mai gaseasca ecoul in realitate si sa nu mai duca niciunde, ca vom striga, la un moment dat impreuna cu Teresa de Avila:

„Doamne, daca asa iti tratezi prietenii, nu e de mirare ca ai asa de putini”

Evrei 4:15-16- :”N-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre; ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. Sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si vom gasi har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie”.

Un poet scria ” Dorinta de a fi iubit este ultima iluzie; renunta la ea si vei fi liber” Asa cum rasaritul credintei necesita un apus al fostei credinte, la fel si zorii increderii necesita renuntarea la consolarile spirituale si la garantiile palpabile dupa care tanjim. Increderea aflata la mila reactiei pe care o starneste este o incredere falsa.Totul esueaza in incertitudine si neliniste. Cutremurat de nesiguranta, ucenicul staruie in a primi dovezi de la Domnul cum ca afectiunea lui este impartasita. Daca nu le primeste se simte frustrat si incepe sa aiba banuiala ca relatia lui cu ISUS s-a incheiat sau ca nu a existat niciodata.

Daca primeste consolare capata incredere -insa doar pentru o vreme. Cere alte si alte dovezi- fiecare mai putin convingatoare decat cea precedenta. In cele din urma nevoia de incredere moare fie si numai din pricina acestor asteptari inselate. CEEA CE UCENICUL nu a invatat este ca incurajarile palpabile oricat de valoroase ar fi nu pot genera incredere. Domnul ISUS ne cheama sa renuntam la sinele care-si cultiva autonomia printr-o increde in sine nezdruncinata. Atunci cand incetam sa mai tanjim, isi face aparitia si increderea.

Misterul inaltarii lui ISUS la ceruri ascunde o lectie importanta . El le-a spus ucenicilor: ” Totusi, va spun adevarul:Va este de folos sa Ma duc”( Ioan 16:7). De ce? Cu ce le-ar fi de folos ucenicilor plecarea lui ISUS? Cu aceea ca, nemaifiind pe pamant, in mod vizibil, nu mai exista pericolul ca acestia sa se ataseze excesiv de vederea trupului Sau si sa renunte la certitudinea credintei pentru a se sprijini pe dovezile palpabile ale simturilor. A-l vedea pe ISUS in trup era un lucru bun, insa ” ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut” (Ioan 20:29).

Complacandu-ne in vinovatie, remuscare si rusine din pricina pacatelor noastre din trecut, fie ele reale sau inchipuite desconsideram Darul Harului lui Dumnezeu.

Preocuparea pentru sine este intotdeauna o componenta majora a vinovatiei si a incriminarii nesanatoase. Ne tulbura viata afectiva , pe fondul unor tendinte autodistructive, ne fereca in citadela inexpugnabila a eului,ne aduce in pragul depresiei, al deznadejdii si substituie prezenta plina de compasiune a lui Dumnezeu. Limbajul vinovatiei nesanatoase este aspru. Este pretentios, critic, respingator, acuzator, dojenitor, reprobator. Crestinii sunt socati si oripilati atunci cand esueaza. Vinovatia nesanatoasa este absolut coplesitoare. Oamenilor curpinsi de vinovatie li se pare ca se prabuseste cerul pe ei.

DA! ne simtim VINOVATI pentru pacate, insa vinovatia nesanatoasa este una care, odata ce greseala savarsita a fost recunoscuta, cu toata parerea de rau, lasa locul libertatii de a accepta darul iertarii. Vinovatia sanatoasa se concentreaza pe intelegerea faptului ca totul a fost iertat, ca raul a fost rascumparat.

Cu totii avem umbre si secrete rusinoase. Sa nu uitam insa ca exista ceva mai mare decat noi in aceasta lume si ca aceasta realitate este plina de har si mila, rabdare si pricepere. Indata ce viata noastra cauta mai curand spre bunatatea acesteia si mai putin spre rautatea noastra, iar intrebarea „CE AM FACUT”? se transforma in ” CE POATE FACE EL„?, putem fi eliberati de remuscari, minune a minunilor, te poti ierta pe tine insuti pentru ca esti iertat de Dumnezeu, te poti accepta pe tine insuti pentru ca esti acceptat si poti incepe sa reconstruiesti cu Dumnezeu acolo unde odata ai daramat. Exista har pentru orice necaz. Acest har este secretul capacitatii de a ne ierta pe noi insine. Ai incredere in Dumnezeu.

” Crestinismul ia fiinta atunci cand oamenii accepta cu o incredere nezdruncinata ca pacatele lor au fost nu doar iertate ci si uitate, spalate in sangele MIELULUI…” Un Crestin trist este un crestin fals, iar un crestin vinovat nu este deloc crestin„.

Cum putem raspunde NOI AZI 14 FEBRUARIE La Dragostea lui Dumnezeu demonstrata si aratata prin Jertfa Fiului sau Drag ISUS?

Fiecare sa isi cante dupa partitura inimii ” GRAZIE SIGNORE”. Multumesc Doamne. Acest raspuns se afla in inima ta…da chiar si in inima ta. Trebuie doar sa fii cu inima plina de recunostinta si sa apreciezi HARUL, bunavointa plina de dragoste al lui Dumnezeu si Evanghelia Harului. ( nu sa traiesti o viata batandu-ti joc de har).

Grazie, Signore, pentru buzele Tale care s-au schimonosit pentru a se potrivi fiintei mele pacatoase; pentru ca nu m-ai judecat dupa saracacioasele mele fapte bune, ci dupa dragostea Ta, care este darul Tau pentru mine; pentru iertarea coplesitoare si penrtu rabdarea TA infinita fata de mine, pentru ca exista oameni care au daruri mai multe decat mine, si pentru onestitatea de-a recunoaste ca sunt un pacatos. Cand va cadea ultima cortina si ma vei chema acasa, as vrea ca ultimele cuvinte soptite pe pamant sa fie un strigat din toata inima: GRAZIE, SIGNORE!:) cap.6.

Restul daca doriti cartea integrala o puteti cumpara online.Ganduri culese din cartea „Evanghelia Vagabonzilor„scrisa de Brennan Manning.

Acest articol a fost publicat în Brennan Manning, consumerism, Evanghelia vagabonzilor, NU exista Valentine's Day, Sfantul Valentin, superficialitate. artificialitate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Nu exista Valentine’s Day

  1. Cata spune:

    Imi place articolul! Mi-ai trezit interesul pentru cartea lui Manning. Auzisem de ea, acum vad ca e chiar buna. Dupa sesiune cu siguranta o sa incerc sa o citesc!Relativ la Valentine's spun ce am spus si pe blog: Pro iubire pentru fiecare zi, nu doar de Valentine's.

  2. Anonymous spune:

    Mi-a placut povestea…clar. Apropo de Valentine' Day insa, parerea mea e ca o putem privi ca o zi mai speciala, in care sa sarbatorim iubirea noastra si faptul ca Dumnezeu ne-a adus impreuna. Nu inseamna ca nu trebuie sa fim recunoscatori in fiecare zi, dar asa cum sunt si zilele de nastere, sau Craciunul , Pastele, zile cu adevarat speciale, nu inteleg de ce ar fi asa de rau o zi pusa deoparte care sa fie speciala pentru a sarbatori faptul ca suntem impreuna.

  3. Mihai spune:

    Citatul din Sezler superb, dar cred ca esti foarte subiectiv cu privire la dragostea romantica dintre sot si sotie, prieten prietena. Iar introducerea citatului (situatia de la spital ) este tocmai dovada ca oamenii nu se iubesc pe 14 februarie mai mult pentru "pastrarea frumusetii", dimpotriva, este o zi din an cand afirmi, reafirmi, confirmi si atesti ca cel cu care traiesti si pe care il iubesti este unic si il (o) iubesti pentru ceea ce este, nu pentru cum arata. So… think again about it. Daca vrei putem sa dezbatem mai mult… no offense…. e doar parerea mea

  4. @ Cata, ma bucur ca esti motivata sa citesti aceasta carte buna.Pro iubire every day.

  5. @MihaiDragostea se confirma zi de zi, nu lunar, bilunar, sau odata pe an, pe 14 februarie.Dragostea lui Christos este statornica, iar Dumnezeu ne-a chemat sa fim parte dintr-un legamant etern al dragostei.Multumesc de ganduri.Le-am acordat atentie si consideratie insa fiecare isi va trai viata in functie de principiile si valorile primite de sus.O zi binecuvantata.

  6. @AnonimSunt de acord ca se poate sarbatori intre doi oameni faptul ca sunt impreuna.Te salut

  7. Mihai spune:

    Alex,14 februarie nu-i vorba despre dragostea lui Dumnezeu pentru om si invers (chiar daca aceasta o inspira pe cealalta) ci de dragostea dintre doi iubiti….cand o vei trai cu adevarat o vei intelegede acord cu ANONIM… hai sa mai vorbim din experienta…respect

  8. Iara experienta ta este mai buna ca a altora?Mai da de unde apareti?:))Si eu am prietena dar asta nu ma limiteaza sa ii spun " te iubesc si sa ii arat practic asta" doar pe 14 februarie.Si eu sunt iubit de Dumnezeu, si pentru ca il cunosc pe El si eu stiu ce inseamna iubirea, si eu iubesc.Am pus articolul acesta pentru frumusetea realitatii din poveste.@(dragostea dintre doi iubiti….cand o vei trai cu adevarat o vei intelege)- pe viitor ar fi mai bine sa pui intrebari inainte de a face astfel de afirmatii.Cat despre zile Biblia spune foarte clar incredintarile sa ti le pastrezi pentru tine.Romani 14:5. Unul socoteste o zi mai presus decat alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare sa fie deplin incredintat in mintea lui. 6. Cine face deosebire intre zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire intre zile, pentru Domnul n-o face. Mare atentie pe viitor la afirmatii.Nici eu nu duc lipsa de experienta:)Doar ca nu ma conformez mentalitatii stricate din lume ,sa fiu dragut si atent cu cea de langa mine doar pe 1, 8 martie si 14 februarie.Ramai incredintat in ceea ce iti spune Dumnezeu sa faci.Eu am sa raman incredintat in ceea ce imi spune El sa fac.pace

  9. Mihai spune:

    Pai tu esti cel care a aruncat o incredintare ca fiind principiu. Ai afirmat ca Valentine's day nu exista.Crede-ma, sunt casatorit de 5 ani si nu o iubesc pe sotia mea mai mult pe 14 februarie decat in alte zilede fapt o iubesc azi mai mult decat ieri si mai putin decat maine.Si chiar cred ca experienta mea este putin mai mare decat a ta. Iar daca vorbesti de incredintare si spui ca trebuie sa ramai in ea, nu o posta pe blog…s-ar putea sa darami pe altul care e mai slab ca tine…nu era o critica la adresa taam spus clar la inceput ca esti subiectiv cu privire la subiect si generalizezi prea usor.eu nu-i cumpar flori sotiei mele doar pe 14 februarie si nu-i spun ca o iubesc doar atunci…nu o mai lua personal…nu asta era menirea comentariului.

  10. Domnul sa te tina in Harul si Dragostea Sa pe tine si sotia ta.Eu am afirmat un principiu si nu o incredintare.Nu te judec, si nici dispretuiesc.Nu exista Valentine's Day.Asa cum nu exista Mos Craciun, si Iepurasul pentru un crestin.Ma rog ,daca te-ai intersectat cu aceasta cultura si cu acest chip al veacului este viata ta, este responsabilitatea ta.Adevarul nu se negociaza.

  11. Mihai spune:

    Alex,un principiu este o afirmatie neschimbabila gasita in scriptura, ceva cu privire la care Biblia este clara. Fie ca imi place, fie ca nu eu trebuie sa accept principiulincredintarea este ceea ce un crestin crede cu privire la un lucru despre care Biblia nu ofera claritate (ex. zilele, mancarea,etc.). Eu nu am voie sa fac din incredintarea mea un principiu pe care sa il impun altora, la fel cum nici tu nu ai voie sa faci la fel.eu pe 14 februarie nu sarbatoresc ziua lui Valentin. As putea sa sarbatoresc ziua indragostitiilor si in alta zi si de mai multe ori pe an (de fapt chiar o fac). Pentru mine e o zi care o pun de-o parte pentru mine si sotia mea si ma concentrez numai pe ea. nimic altceva nu conteaza in aceasta zi. ce-i gresit in asta? mi-ar place sa pot sa pun fiecare zi de-o parte pentru asta, dar din nefericire, viata nu-i asa roz, incat sa nu faci altceva decat sa iti exprimi dragostea fata de cel iubit (nu traim in Laguna Albastra). Daca tu poti face lucrul acesta felicitari. Realitatea este ca ai zile in care nu exprimi dragostea la fel ca in altele, datorita evenimentelor acelei zile, stresului (stiu ca nu-i drept) etc. Eu cred ca m-ai inteles gresit cu privire la ceea ce sarbatoresc eu pe 14 februarie.Putem sa vorbim mai multe despre principiu si incredintare daca vrei…poate chiar lansezi o discutie pe blog despre astaar fi fain

  12. Am mai constatat ceva in aceasta perioada "fierbinte". 1) se tin ore de tineret legate de Sf.Valentin2) reduceri la librarii crestine in cinstea sfantului.Ne legam de orice obicei si traditie din lume pentru a face profit pentru scopurile si obiectivele pamantesti.Stii ce imi doresc cu adevarat?Sa faca reducere si de Sfantul Ioan Botezatorul si de Sfanta Marie…ca mie imi plac cartile.http://sbro.ro

  13. Nu cred in Sfantul Valentin tot asa cum nu cred nici in Sfanta Paraschiva.Cred in faptul ca doi oameni sarbatoresc o zi speciala in care isi confirma dragostea ce si-o poarta unul altuia, sau o zi in care se readuce aminte de anumite legaminte, promisiuni.

  14. Radu spune:

    ma gandeam oare de ce nu se face atata tam-tam si la alte sarbatori ale sfintilor. de ce valentin e mai "cu motz". cred ca pana la urma e o chestie comerciala de pe urma careia unii au castiguri grase. asadar poti sa fi de doua ori fraier: 1. sa sarbatoresti ceva ce nu exista, sau 2. sa cazi in plasa vanzatorilor de iluzii.

  15. :))Asta e buna RaduPe langa ca este mult consumerism este si o sarbatoare comerciala.Deci Mihai " fii pe faza ca vine si Dragobetele" asta pentru noi cei sud-est europeni.

  16. Anonymous spune:

    alex atata te legi de sf valentin de pt tine chear exista,pt mine nu exista alceva decat 1cor13,asa ca nu am nevoie sa ma leg de sarbatorile altora treaba lor,si chiar daca o asa zisa sarbatoare te face sa fi mai bun cu ceilalti si mai aproape de Dzeu pai atunci sa fie cat mai multe.nu te legi la cap daca nu te doare,asa ca nu stiu ce te legi tu de sarbatorea asta???

  17. Anonymous spune:

    Mihai, mi-a placut foarte mult cum vezi lucrurile si te sustin in afirmatiile tale. Ioan, ironia ta nu e deloc profesionala si mi se pare cam lipsita de respect. Nu inteleg cum mentalitatea noastra e stricata pentru faptul ca profitam de o zi pentru a o face mai deosebita si in care nu facem altceva decat sa ne aratam dragostea si afectiunea fata de partenerul de viata intr-un mod mai deosebit, mai romantic.

  18. "Anonimatul este lucrarea diavolului". Cine mai comenteaza aici sa se prezinte, sa se recomande.Multumesc

  19. Cristina spune:

    Atunci de ce am voie sa scriu sub numele de "anonim"? Daca stiam ca e lucrarea diavolului nici nu indrazneam. sunt si eu un copil al lui Dumnezeu si nu as vrea nici o clipa sa iau parte la lucrarea celui rau. Iarta-ma ca nu am stiut exact ce inseamna cuvantul "anonim".

  20. Bine ai poposit Cristina pe blog. Domnul sa ne ajute sa aratam zilnic ca suntem copiii Lui.

  21. Mihai spune:

    Cristina, multumesc de sustinere,credeam ca sunt un fel de ciudat ratacit in cautarea unui adevar neelucidat, adus la lumina de Alex, dar care nu ma prea incanta si care nu pare deloc relevant, nici macar intr-un cadru crestinlegat de "anonim" – intr-adevar, diavolul lucreaza in anonimat si sub masti… dar sa afirmi despre un om ca face lucrarea diavolului printr-un comentariu sau doua pe un blog mi se pare extrem…alex, pariez ca daca ceea ce Cristina "anonim" iti placea nu mai afirmai expresia in cauza…poate ma inselsucces in toate si binecuvantari in lucrare"we shall know the truth…and the truth shall set us free…"

  22. Multumesc Mihai, orice parere este binevenita.Si eu pastrez o marja de eroare. Am precizat doar ca nu imi aleg o zi anume sa imi manifest si demonstrez iubirea."Ziua indragostitilor este in fiecare zi", mi-a spus cineva aproape inimii mele.Multumesc de incurajari.Te salut si eu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s