Comunicarea in A.D. 2009

“Dacă azi oamenii nu mai ştiu să vorbească, e pentru că nu mai ştiu să asculte.Nu foloseşte la nimic să vorbeşti bine: trebuie să vorbeşti repede, pentru a ajunge să termini înainte de a cădea răspunsul celuilalt; de fapt nu ajungi niciodată.
Poţi să spui orice, oricum – e inutil: eşti imediat întrerupt.

Conversaţia e un fel de foarfece, fiecare taie scurt vorba vecinului ”(Jules Renard, Jurnal,1893)

„Un ascultător bun nu numai că este popular pretutindeni, dar, după o vreme, şi ştie câte ceva.” (Wilson Mizner)

Henry David Thoureau marturisea :”cel mai mare compliment care mi-a fost facut vreodata a fost cand cineva mi-a cerut parerea si mi-a ascultat cu atentie raspunsul”.

‘o ora de conversatie valoreaza mai mult decat cincizeci de scrisori’ (Madame de Sevigne)

A fi capabil să îţi asculţi interlocutorul este o artă pe care destul de puţini o posedă. Printre gafe cele mai întâlnite în ascultare se numără întreruperea interlocutorului. Este cel mai nesuferit obicei în ceea ce priveşte ascultarea. Cei obişnuiţi să întrerupă îşi petrec timpul nu ascultând ceea ce li se spune, ci formulându-şi propriul răspuns. Interesaţi fiind doar de ideile lor, ei nu dau prea mare atenţie cuvintelor celorlalţi, ci aşteaptă un moment propice când să poată interveni cu un „O, asta nu-i nimic. Să vezi ce mi s-a întâmplat mie!” gestul denotă prin excelenţă o proastă creştere şi o desconsideraţie a partenerului. Atunci când întrerupi pe cineva, nu faci altceva decât să calci peste ideile acelei persoane şi lucrul acesta este la fel de nepoliticos, şi, uneori, la fel de dureros, ca şi când ai călca acea persoană pe picioare.
Acest articol a fost publicat în Adevarata bucurie, ascultare. disponibilitate- bun ascultator, comunicare, comunicare in familie, comuniune in gandire si idealuri, empatie, experienta, impact profund, vindecare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Comunicarea in A.D. 2009

  1. Gabriela spune:

    Sa stii ca decand cu netul am pierdut o parte din abilitatea de a conversa. Cand sunt pusa in situatia de vorbi public, sau chiar cu un amic, evit privirea sau ma pierd. M-am dezobisnuit de a vorbi, in adevaratul sens al cuvantului. Si stiu ca este un lucru rau acesta.

  2. Alexandru spune:

    Buna Gabriela.Uneori oamenii isi creaza „imperii” virtuale si uita sa mai comunice cu cei din jur.E important sa ai un grup, o comunitate, o adunare, un loc al tau de prieteni ..unde sa te poti exprima si comunica, sa ai contact cu realitatea vietii.Dumnezeu sa te binecuvanteze.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s