Generatia sclavilor orbiti de patimi





Se pot identifica, privind retrospectiv ultimii cincizeci de ani, câteva generaţii cu caracteristici specifice, care s-au perindat istoric şi sociologic, pe scena istoriei contemporane: generaţia “baby boomers”, generaţia “rock-ului”, generaţia “Vietnamului”, generaţia X…

În cazul României: generaţia Colectivizării, generaţia Canalului, generaţia “Decreţeilor”, generaţia “epoca de aur”, apoi generaţia Revoluţiei. Oricum, dacă le-am aduna şi pune pe toate într-o singură generaţie, cea a părinţilor şi bunicilor noştri, am putea-o numi “generaţia de sacrificiu”. Este generaţia celor care au trăit improvizat, într-o aşteptare permanentă a “eliberării”. Ascultând Europa Liberă, spunând bancuri gen “un român, un rus şi un american vorbeau despre…”, aplaudând când era de aşteptat să se aplaude, mergând la biserică din când în când pentru a face frondă şi aşteptând cu anii o excursie în Bulgaria, să mai schimbe peisajul…

Da, a fost generaţia părinţilor noştri, generaţia de sacrificiu care s-a adaptat comunismului model chinezesc Mao-ist şi nord-corean, Kim-Ir-Sen-ist. Iar după atâţia ani de la dispariţia lui ca sistem oficial, dragii noştri taţi şi mame nu reuşesc să iasă din tiparele lui deformante. Pe atunci priveau cu jind la societatea de consum. Acum privesc nostalgic înapoi, trăind în trecut, incapabili de a accepta faptul că nici un model social nu este perfect şi că sistemul capitalist, departe de a fi raiul pe pământ, are şi el, oho, destule limitări şi neajunsuri.

Apoi am venit noi, generaţia celor care le pleacă, cum ne-a numit H.R. Patapievici. Le-am preluat frustrările şi visurile deopotrivă, şi am plecat de acasă care pe unde ne-am descurcat. Mai întâi nu prea departe, în Yugoslavia, pe la începutul anilor 90, ca să săpăm porumbul sârbilor, să le vindem farfurii de Alba Iulia, şi să venim înapoi cu dinari şi mărci, cu trenul de noapte la sfârşit de săptămână din gară de la Zemun. Apoi Germania, Franţa, Belgia… Europa lor, acum şi a noastră cumva, câte trei luni. Târând geamantane găsite la floch-market, netunşi (costă!), muncind în construcţii, cu gând să venim acasă după trei luni într-un Golf Diesel sau să ne cumpărăm Dacie nouă şi să plecăm înapoi. Apoi mai departe, Spania, Irlanda, ţările nordice… Trăind veşnic improvizat, înghesuiţi câte cin’şpe în mansarde ieftine, amânând fericirea până ce găsim un serviciu permanent, sau un statut sigur.

Bani grămadă, familie vraişte.

Dar încă un an şi gata, las-că ne întoarcem. Pe bune… Şi apoi încă unul. Ba nu, doi, ca să am de-ajuns să deschid o afacere şi să mai respir şi eu puţin…

Fac şi eu parte din generaţia aceasta jumi-juma. Cu trupul aici, dar sufletul dincolo… Dezamăgiţi de prezent, visăm la un viitor în care ne reîntoarcem acasă, eventual, cu suficienţi bani să ne luăm o căsuţă a noastră, să o mobilăm şi să o dotăm cum aveam dincoace unde plătim rate peste rate, bobânzi peste dobânzi.

Suntem generaţia care pune de-o parte pentru departe. Care vorbeşte cu părinţii prin Messenger PC-to-phone. Generaţia care scrie emailuri prietenilor, trimite poze pe Facebook sau Hi5 şi ţine bloguri pentru că nu vrea să se înstrăineze cu totul. Aşa, provizoriu. Doar aşa, până la pensie, când poate vor veni înapoi. Poate…

Suntem generaţia din afară care ţine de fapt economia dinăuntru, prin miliardele de euro/dolari trimişi acasă, investiţi acasă, visaţi acasă, că doar-doar, într-o bună zi… or să vină şi ei, fizic, acasă. Vorba cântecului celor de la Phoenix: ”Lasă-lasă, lasă-lasă/ C-om ajunge noi acasă”…

Suntem generaţia celor care vrem cumva să ne întoarcem şi nu mai putem. Să ne întoarcem la telemea, la mălai grizat, la sarmale, la cozonac cu stafide şi esenţă de rom. La terenul de baschet din curtea liceului. La colindele de Crăciun. La cireşul din spatele grădinii bunicilor. La copilarie… La predicile entuziaste despre revenirea lui Isus. La România pe care ne-o amintim nostalgic. O Românie dispărută. Pentru totdeauna. Până şi spiritualitatea acestei generaţii este una ”provizorie”.

Ce faci? Cum adică ”deocamdată bine”? Adică provizorat permanent… Tot planuri pentru pensie şi nimic mai mult? Generaţia de-afară o să rămână pe dinafară. O să rateze a fi generaţia mileniului care va pune capăt tuturor generaţiilor de la A la Z ale acestui pământ. Apocalipsa 20:6 “Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani”.

Hei, trezeşte-te! Deşteaptă-te române! Trezeşte-te aşteptătorule! Generatia X

Acest articol a fost publicat în generatie, Lipsa integritatii, principii-valori divine, trezire spirituala. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Generatia sclavilor orbiti de patimi

  1. disa spune:

    Oare ni se termina viata asteptand mereu acel ceva unic?Da, stiu, viata e o asteptare… dar natura noastra pacatoasa nu ne lasa sa fim multumiti si multumitori. Eu am trait si pe vremea „cealalta”, atat de blamata de unii, si nu m-am plans, traiesc si acum fiecare clipa pe care mi-a dat-o Dumnezeu, si sunt multumita. Asta nu inseamna ca ma complac intr-o „balta a linistii’, dar iau viata asa cum e… si mi-e bine.

  2. Alexandru spune:

    @DisaSa fim multumitori.Dumnezeu este cu noi in mijlocul oricarei furtuni. E cu noi si pe vreme buna, dar si in furtuna.glorie Lui.!

  3. Anonymous spune:

    Flohmarkt nu floch-market

  4. Alexandru spune:

    flohmarkt nu floch-market.asa.

  5. Silviu Sh spune:

    Cu nostalgie ne gandim mereu: „Astept ceva… dar ce?”. Decean canta „Eu stau si astept sa se-ntample ceva / Ceva sa-mi schimbe azi viata mea”. Asa asteptare nostalgica e greu de suportat. Suntem crestini. Sau, mai „grav”.., POCAITI.Evanghelistii lumii de acum. Suntem prezbiteri si noi insisi asteptam pentru noi ceea ce Domnul se asteapta sa facem pentru lume. Vai… Sa ne intoarcem acasa, in propriile noastre fiinte, sa urcam pe munte la Domnul in Duhul Sfant si apoi sa iesim din locuintele noastre interioare si sa stralucim. Sa stigam: „Shine, Jesus, Shine”; prin noi, slava Lui sa cuprinda tara.Te iubim Doamne Isuse.

  6. Alexandru spune:

    Silviu ma bucur mult ca il iubesti si tu pe CEL pe care il iubesc si eu.Din EL, prin El si pentru EL sunt toate lucrurile. A Lui sa fie Slava in veci. amin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s