Păstorul şi abuzul spiritual

În America un păstor a devenit regele bisericii, şi asta pe seama adunării înaintea cărora slujeşte. Mii şi mii de cazuri stau ca şi exemplu viu al afacerilor murdare ce se petrec sub ochii membrilor bisericilor Evanghelice din întreaga lume. Astfel de evenimente s-au extins masiv în India şi în Africa, însă România nu este exclusă de pe lista abuzului spiritual. Biserica Ortodoxă, după cum ştim, deţine poziţia cea mai ridicată în topul Românesc – când vine vorba de îmbogăţirea abuzului spiritual pe seama celor slabi şi necunoscători ai Cuvântului Divin.

Înainte de a merge mai departe, cred că trebuie să stabilim care este semnificaţia abuzului spiritual. Abuzul spiritual este maltratarea unei persoane aflate în nevoie de ajutor, de sprijin, de o mai mare putere spirituală, care rezultă în slăbirea, subminarea sau micşorarea capacităţii spirituale a respectivei persoane[1].

Aş dori să completez această afrimaţie, prin a adăuga la această definiţie, faptul că abuzul spiritual desvigurează identitatea creştinului răscumpărat, transformândul pe acesta în ceea ce era înainte să fi fost răscumpărat. De acest abuz este afectat orice persoană în Universul nostru, însă acest virus global nu ar trebui să aibe loc şi în biserica locală. Din nefericire, biserica locală este deja afectată de acest virus distructiv.

Interesele personale, semnul abuzului spiritual

Abuzul spiritual, în totdeauna, a fost folosit de slujitorii şarlatani, ce doreau să profite pe seama bisericii locale, doar pentru aş crea un viitor sau aş atinge interesele personale stabilite înainte să fi fost acceptat în poziţia de conducere a Bisericii lui Cristos, în timpul investirii sau pe parcusul misiunii la care a fost chemat. Interesele personale sunt cele mai distrugătoare aspecte în lucrarea unui slujitor care este chemat să nu apeleze la o astfel de situaţie coruptibilă. Totuşi suntem conştienţi că omul îşi schimbă blana, dar năravul nu. Deseori, când aceasta îşi arată adevărata valoare şiretică, găsirea unei soluţii de externare devine dificilă.

Într-o societate ca şi a noastră, care este condusă de limbajul coruptibil, cred că este important să ne asigurăm că atunci când alegem păstorii Bisericii lui Cristos, că aceştia sunt aleşi conform caracteristiciilor prezentate de Pavel în epistolele sale. Nu putem să ignorăm astfel de cazuri, deoarece, prin nerespectarea cerinţelor Divine, prin propria decize, alegem să fim de acord cu abuzul spiritual. Această decizie, nu doar că va fi considerat ca şi un compromis, dar ea va fi şi o încălcare a valorilor şi principiilor biblice.

Necunoştinţa, o altă cale a abuzului spiritual

Un alt factor ce contribuie la această manipulare spirituală este faptul că membrii bisericii locale nu sunt capabil, sau mai bine spus, nu sunt pregătiţi să detecteze astfel de incidente. Totuşi atunci când membrii il detectează, cu certitudine pot afirma, că un război revoltant va începe în biserica locală. Păstorul înselător nu va putea să-i prostească pe fraţi prea mult. Acesta va cădea în capcana construită de el însuşi.
Responsabilitatea noastră ca şi slujitori ai lui Cristos este de a informa fraţii – nu numai despre bunul mers al bisericii, ci şi despre fiecare ascpect administrativ al bisericii locale. Interesul activităţiilor în biserica locală nu trebuie să fie ascuns de membrii bisericii locale. Păstorul şi conducerea bisericii locale trebuiesc să fie integrii şi transparenţi în tot ceea ce fac.

Dictatura, o frică impusă a abuzului spiritual

Teama fraţilor de a se opune păstorului este o altă formă a abuzului spiritual. Orice ar face un membru pentru a se opune unor astfel de situaţii, acesta nu are puterea necesară de a se opune. Dar dumneavoastră veţi spune că sunt mai mulţi frati în biserica locală – şi vă dau dreptate. Problema nu este câţi membrii avem în Biserică, ci câţi dintre aceştia se vor opune păstorului sau condecerii ce comit un abuz spiritual asupra sau împotriva Bisericii lui Cristos.

Totuşi, considerând că ne aflăm la acest subpunct important, aş dori să menţionez că în anumite cazuri, conducerea bisericii locale este cea care îşi caută motivele proprii pentru aş pune în funcţie proprii fii la conducerea bisercii locale. Iar printr-o astfel de santajare nemiloasă, păstorul ales de Dumnezeu este aruncat afară din Biserica lui Cristos.

Dictatura este asociată cu legalismul exsistent în rândul bisericiilor evanghelice Româneşti. Deşi suntem conştienţi de aceasta, şi de aspectele menţionate mai sus, trebuie să ne asigurăm că acestea nu trebuie să aibe loc în Biserica lui Cristos. Aceste aspecte neplăcute trebuiesc înlocuite, altfel biserica locală riscă să devină irelevantă şi necontextuală. Această corectare a sistemului incorect trebuie să pornească colectiv. Pentru asta, membrii bisericii trebuiesc echipaţi şi împuterniciţi pentru a se implica în slujire. Doar prin slujire vom fi capabil să identificăm slujitorii adevăraţi.

Slujirea, o derutare a integrităţii

Aici ne regăsim cei mai mulţi, şi asta datorită şantajului creştinesc de a ‘lucra pentru Domnul’, în timp ce un şarlatan, căci alt cumva nu îl putem numi, îşi umple geamantanul de bani pe seama fraţilor din biserica locală. Despre un astfel de eveniment, ce mi s-a întâmplat pe propria piele, îmi aduc amine foarte clar. Prin anumite mijloace, am început să lucrez cu un frate, care se afla la cârma conducerii în biserica locală, în aşa numitul câmp al Evangheliei. Deşi nu eram bine plătit, au venit lunile în care acesta uita-se (intenţional) să îmi ofere salariul lunar spunând că servicile mele sunt defapt un act voluntar în lucrarea lui Dumnezeu. Au trecut luni, şi conştient fiind, i-am cerut acestuia să îmi ofere salarile necesare, dar văzând că nu exsistă o rezolvare a cazului am renunţat la acel loc de slujire. Cu siguranţă acest exemplu nu este unic. Mulţi ne regăsim în această situaţie cumplită şi neplăcută.

Este o calomnie ca astfel de lucruri să aibe loc între creştini. Mult mai mult, atunci când aceste lucruri se întămplă, prin manipularea conştientă a unor slujitori (şi nu numai), printr-un astfel de act, distrugem şi distorţionăm imaginea Creatorului. Astfel, interesele persoanale nu se vor mai lupta cu omul, ci cu Dumnezeu, al cărui caracter este pus în joc. Iată că alinarea multora, şi a mea, nu se gaseşte în aceşti hoţi, ci într-un Dumnezeu care apără cauza celui neprihănit. Totuşi, Dumnezeu ne-a dat fiecăruia înţelepciunea de a discerne binele de rău. Această lucrare trebuie să fie responsabilitatea noastră, asigurandu-ne că aplicăm această metodă în tot ceea ce facem. Creştinul trebuie să fie o binecuvântare oriunde ar fi şi în orice ar face, căci prin aceasta, oamenii din jur vor fi direcţionaţi spre Creatorul Universului, adică Dumnezeu.

În final, cred cu stăruinţă, că intergitatea şi transparenţa unei persoane sunt preţioase, dar în acelaşi timp, acestea se pot pierde foarte uşor. Aceste două ingrediente sunt defapt ataşate de inima omului. Atunci când omul le pierde, acesta şi-a pierdut propria exsistenţă! Mă voi opri aici, sperând să mă reîntorc, într-o altă conjuctură, discutând despre abuzul laudei, abuzul rugăciunii şi abuzul predicării.


Scris de Cosmin Pascu

Notă de subsol:
[1] David Johnson si David VanVonderen

2. Puterea subtila a abuzului spiritual – de David Johnson si David VanVonderen
o puteti citi aici!

Acest articol a fost publicat în abuz spiritual, defocalizarea scopului divin, integritate, interese personale, lacomie, lupi-oi, postmodernism, pseudo-crestinism, puterea absoluta corupe, puterea subtila a abuzului spiritual. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s