Vreau sa imi schimb viata dupa ADEVAR ( imi predic mie adevarul), nu altora












Romani 12:1-2
Dumnezeu cere DEDICARE EXTREMA
CONSACRARE LA SLUJITORI
Acum trei ani Domnul mi-a dat o viziune despre lucrurile din trecut, prezent si viitor. Am vãzut tineri predicând adevãrul, dintre care unii, în acel timp, ei însisi nu-l primiserã încã. De atunci ei s-au tinut de adevãr si încearcã sã conducã si pe altii la el. Am vãzut cazul tãu, frate I. Viata ta din trecut n-a fost de un astfel de caracter care sã te despartã si sã te conducã mai presus de tine însuti. Din fire, tu esti egoist si îngâmfat, care ai încredere în propria ta putere. Aceasta te va împiedica si dobândesti experienta necesarã care sã te facã un smerit si eficient slujitori al lui Hristos. Sunt multi în câmp care se aflã în situatie asemãnãtoare. Ei pot prezenta teoria adevãrului, dar le lipseste adevãrata evlavie. Dacã pastorii care lucreazã acum în câmpul Evangheliei, inclusiv tu însuti, simt necesitatea de cercetare zilnicã a eului si zilnica pãrtãsie cu Dumnezeu, atunci vor fi în situatia de a primi cuvintele de la Dumnezeu spre a fi predate poporului. Cuvintele lor si viata zilnicã va fi o mireasmã de viatã spre viatã sau de moarte spre moarte. Cu intelectul tu poti crede adevãrul, dar lucrarea este încã în fata ta sã aduci fiecare actiune din viata ta si fiecare simtãmânt al inimii tale în armonie cu credinta ta. Rugãciunea lui Hristos pentru ucenici Sãi, chiar înainte de rãstignirea Sa a fost: „Sfinteste-I prin adevãrul Tãu; Cuvântul Tãu este adevãrul” (Ioan 17,17). Influenta adevãrului trebuie sã afecteze nu numai ratiunea, ci inima si viata. Adevãrata religie practicã va face pe posesorul ei sã-si controleze afectiunile. Comportamentul lui extern trebuie sã fie sfintit prin adevãr. Eu te asigur înaintea lui Dumnezeu cã tu esti serios deficitar în evlavia practicã. Pastorii nu trebuie sã-si asume rãspunderea de învãtãtori ai poporului, în a imita pe Hristos, marele Model, dacã nu sunt sfintiti pentru lucrarea cea mare, ca sã poatã fi exemple pentru turma lui Dumnezeu. Un pastor nesfintit poate face o pagubã incalculabiã. Mãrturisind a fi trimisul lui Hristos, exemplul lui va fi imitat de altii; si dacã lui îi lipsesc adevãratele caracteristici ale crestinului, greselile si deficientele lui vor fi reproduse în ei. Oamenii pot fi în stare sã repete cu usurintã marile adevãruri scoase la luminã cu atâta profunzime si perfectiune în publicatiile noastre; ei pot sã vorbeascã înfocat si inteligent despre declinul religiei în bisericã; pot prezenta standardul evanghelic în fata poporului într-o manierã foarte iscusitã, în timp ce îndatoririle de fiecare zi ale vietii crestine, care cer actiune si simtire, sunt privite de ei ca nefãcând parte din problemele mai importante. Aceast-ai primejdia ta. Religia practicã îsi revendicã pretentiile atât asupra inimii, a minti cât si asupra vietii zilnice. Credinta noastrã sacrã nu constã nici numai din simtire sau numai din actiune, ci cele douã trebuie sã fie combinate în viata crestinã. Religia practicã nu existã independent de lucrarea Duhului Sfânt. Frate, tu ai nevoie de aceastã actiune si tot asa au nevoie toti cei care intrã în lucrarea de a convinge pe pãcãtosi de starea lor pierdutã. Aceastã actiune a Duhului lui Dumnezeu nu îndepãrteazã de la noi necesitarea de a exercita facultãtile si talentele noastre, ci ne învatã cum sã folosim fiecare putere spre slava lui Dumnezeu. Facultãtile omenesti când sunt sub îndrumarea specialã a harului lui Dumnezeu, sunt capabile spre a fi folosite pentru cel mai bun scop de pe pãmânt si vor fi exercitate în viata viitoare, nemuritoare. Frate al meu, mi-a fost arãtat cã tu ai putea fi un propovãduitor cu foarte mult succes dacã ai deveni complet sfintit pentru lucrare, dar cã vei fi un lucrãtor foarte slab dacã nu esti astfel consacrat. Tu nu vrei, asa cum a fãcut Rãscumpãrãtorul lumii, sã accepti calitatea de serv, partea obositoare a sarcinii predicatorului Evangheliei; si în acest amãnunt multi sunt tot asa de deficitari ca si tine. Ei primesc salariile lor fãrã sã se gândeascã mãcar dacã au fãcut cel mai mult spre a se servi pe ei însisi sau cauza, dacã au predat timpul si talentele lor întru totul lucrãrii lui Dumnezeu, sau dacã au vorbit doar la amvon si au înclinat balanta timpului lor pentru propriile lor interese, înclinatii sau plãceri. Hristos, Maiestatea cerului, a lãsat la o parte vesmintele Sale împãrãtesti si a venit în lumea aceasta toatã vestejitã si ruinatã de blestem, sã-i învete pe oameni cum sã trãiascã o viatã de abnegatie si sacrificiu de sine si cum sã îndeplineascã religia practicã în viata lor zilnicã. El a venit sã dea un exemplu corect de pastor al Evangheliei. El a lucrat continuu pentru un scop; toate puterile Sale au fost folosite pentru mântuirea oamenilor si fiecare faptã a vietii Lui a tins spre acel final. El a cãlãtorit pe jos, învãtând pe ucenici Sãi în timp ce mergea. Îmbrãcãmintea Lui era prãfuitã si pãtatã de cãlãtorie si înfãtisarea Lui era neatrãgãtoare. Dar adevãrurile simple, scoase în evidentã care ieseau de pe buzele Sale divine, în curând au fãcut ca ascultãtorii Lui sã uite înfãtisarea Lui si sã fie încântati nu de om, ci de învãtãtura pe care o învãta El. Dupã ce învãta pe parcursul zilei întregi, adesea noaptea era consacratã pentru rugãciune. El fãcea rugãmintile Lui fierbinti cãtre Tatãl Sãu cu strigãt puternic si cu lacrimi. El nu se ruga pentru Sine, ci pentru cei pe care El a venit sã-i rãscumpere. Putini pastori se roagã toatã noaptea, cum a fãcut Mântuitorul nostru sau sã consacre ziua ceasuri pentru rugãciune, ca sã poatã fi pastori capabili ai Evangheliei si a fi salvati prin meritele lui Hristos. Daniel se ruga de trei ori pe zi, dar multi dintre cei care fac cea mai înflãcãratã mãrturisire de credintã nu-si umilesc sufletele lor înaintea lui Dumnezeu în rugãciune nici mãcar o datã pe zi. Isus, scumpul Mântuitor, a dat tuturor însemnate lectii de umilintã, dar mai ales slujitorilor Evangheliei. În umilinta Sa, când lucrarea Sa pe pãmânt era aproape terminatã si El era aproape sã se întoarcã la tronul Tatãlui Sãu de unde venise, cu toatã puterea în mâinile Lui si toatã slava asupra capului Lui, printre ultimele învãtãturi pentru ucenicii Sãi a fost una despre importanta umilintei. În timp ce ucenicii Lui se certau cu privire la cine sã fie cel mai mare în Împãrãtia fãgãduitã, El S-a încins ca serv si a spãlat picioarele celor care ei Îl numeau Domn si Învãtãtor. Lucrarea Lui era aproape încheiatã, El mai avea numai putine învãtãturi de împãrtãsit. Si ca ei sã nu poatã uita niciodatã umilinta Mielului lui Dumnezeu curat si fãrã patã, marea si folositoarea Jertfã pentru noi, s-a numit pe Sine ca sã spele picioarele ucenicilor Sãi. Îti va face bine si, în general, pastorilor nostri, sã revezi des scenele finale ale vietii Rãscumpãrãtorului nostru. Aici, asaltati de ispite, cum a fost si El, noi cu totii putem învãta lectii de cea mai mare importantã pentru noi. Ar fi bine sã petreci în fiecare zi o orã de meditatie, revãzând viata lui Hristos de la iesle la Golgota. Noi ar trebui sã o luãm punct cu punct si cu însufletire sã ne prindem de fiecare scenã, mai ales de cele de încheiere ale vietii Lui pãmântesti. Contemplând în felul acesta învãtãturile si suferintele Sale si sacrificiul nemãrginit pe care l-a fãcut El pentru rãscumpãrarea neamului omenesc, ne putem întãri credinta noastrã, reînviora iubirea noastrã si putem deveni mai profund îmbibati cu spiritul care L-a sustinut pe Mântuitorul nostru. Dacã vrem ca în cele din urmã sã fim mântuiti, noi toti trebuie sã învãtãm lectia rãbdãrii si a credintei la piciorul crucii. Hristos a suferit umilinta spre a ne salva pe noi de la disgratie vesnicã. El a consimtit sã cadã asupra Sa dispret, batjocurã si insultã ca sã ne ocroteascã pe noi. Nelegiuirea noastrã a fost cea care a adunat vãlul de întuneric în jurul sufletului Sãu si a scos strigãtul de la El ca al unuia care a fost lovit si pãrãsit de Dumnezeu. El a purtat durerile noastre, El a suferit pentru pãcatele noastre. El S-a dat pe Sine ca jertfã pentru pãcat ca noi sã fim îndreptãtiti înaintea lui Dumnezeu prin El. Fiecare om nobil si generos va rãspunde contemplãrii lui Hristos pe cruce. Doresc foarte mult ca pastorii nostri sã stãruie mai mult asupra crucii lui Hristos si între timp inimile lor sã fie usurate si supuse de iubirea fãrã egal a Mântuitorului care a inspirat acea jertfã nemãrginitã. Dacã, în legaturã cu teoria adevãrului, pastorii nostri ar stãrui mai mult asupra evlaviei practice, vorbind din inimã îmbibatã cu spiritul adevãrului, noi am vedea mult mai multe suflete venind cu grãmada la stindardul adevãrului; inimile lor ar fi miscate de pledoariile crucii lui Hristos, de generozitatea infinitã si de mila lui Isus pentru omul suferind. Aceste subiecte vitale, în legãturã cu punctele de doctrinã ale credintei noastre, vor face oamenilor mult bine. Dar inima învãtãtorului trebuie sã fie plinã cu cunostinta experimentalã a iubirii lui Hristos. Puternicul argument al crucii va convinge de pãcat. Iubirea divinã a lui Dumnezeu pentru pãcãtosi, exprimatã în darul Fiului Sãu sã sufere rusinea si moartea, ca ei sã poatã fi înobilati si dãruiti cu viatã vesnicã, este un studiu de-o viatã întreagã. Eu te invit sã studiez din nou crucea lui Hristos. Dacã toatã mândria si orgoliul ale cãror inimi doresc multã dupã aplauzele oamenilor si dupã consideratie mai presus de semenii lor, ar putea sa pretuiascã corect valoarea celei mai mari glorii pãmântesti în contrast cu valoarea Fiului lui Dumnezeu, lepãdat, dispretuit, scuipat, tocmai din partea celor pe care El a venit sã-i rãscumpere, cât de neînsemnatã ar pare toatã onoarea pe care o poate acorda omul mãrginit. Iubite frate în aptitudinile tale nedesãvârsite, tu simti cã esti calificat aproape pentru oricare pozitie. Dar tu n-ai fost gãsit îndestulãtor spre a te stãpâni pe tine însuti. Tu te simti competent sã dai directive oamenilor cu experientã, când ar trebui sã fii dispus sã te lasi condus si sã ocupi pozitia unui învãtãcel. Cu cât vei medita mai putin asupra lui Hristos si a iubirii Lui fãrã egal, si cu cât mai putin te cei asemãna chipului Sãu, cu atât mai bine vei apare în ochii tãi, si cu atât mai multã încredere de sine si multumire de sine vei poseda. O cunoastere corectã a lui Hristos, o constantã privire la Cãpetenia si Desãvârsirea credintei noastre, te va face sã ai o astfel de vedere a caracterului unui crestin adevãrat încât nu poti sã nu faci o corectã pretuire a vietii si caracterului tãu în contrast cu acela al marelui Model. Atunci vei vedea propria ta slãbiciune, ignoranta ta, iubirea de comoditate si lipsa ta de vointã de a te lepãda de eu. Tu de-abia ai început sã studiezi Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu. Tu ai cules unele mãrgãritare ale adevãrului care, cu multã muncã si rugãciune au fost dezgropate de altii, dar Biblia este plinã de ele; fã din aceastã carte studiul tãu serios si regulã a vietii tale. Primejdia ta va fi mereu în a dispretui sfatul si a te socoti pe tine mai de valoare decât te socoteste Dumnezeu. Sunt multi care sunt totdeauna gata sã flateze si sã laude pe un pastor, care poate vorbi. Un pastor tânãr este mereu în primejdia de a fi rãsfãtat si aplaudat spre paguba lui, în timp ce în acelasi timp el poate fi deficitar în principiile de bazã pe care le cere Dumnezeu de la fiecare care mãrturiseste a fi port-vocea Lui. Tu de-abia ai intrat în scoala lui Hristos. Punerea ta în rânduialã pentru lucrarea ta este o treabã de-o viatã, o laborioasã luptã zilnicã corp la corp cu obiceiuri împãmântenite, înclinatii si tendinte ereditare. Aceasta cere un efort serios, constant si vigilent pentru a supraveghea si stãpâni eul, a-l pãstra pe Isus în fatã si eul pierdut din vedere. Pentru tine este necesar sã veghezi asupra punctelor slabe din caracterul tãu, sã înfrânezi tendintele rele, si sã întãresti si sã dezvolti facultãtile nobile care n-au fost exersate cum trebuie. Lumea niciodatã nu va cunoaste lucrarea tainicã ce se desfãsoarã între suflet si Dumnezeu, nici amãrãciunea lãuntricã a spiritului, detestarea de sine si eforturile constante de a stãpâni eul; dar multi din lume vor fi în mãsurã sã aprecieze rezultatul acestor eforturi. Ei vor vedea pe Hristos descoperit în viata ta zilnicã. Vei fi o epistolã vie cunoscutã si cititã de toti oamenii si vei poseda un caracter simetric si nobil dezvoltat. „Învãtati de la Mine” a spus Hristos, „cãci Eu sunt blând si smerit cu inima si veti gãsi odihnã pentru sufletele voastre” (Mat. 11,29). El va instrui pe cei care vin la El pentru cunostintã. În lume sunt o multime de învãtãtori falsi. Apostolul declarã cã în zilele din urmã „când oamenii nu vor putea sã sufere învãtãtura sãnãtoasã, ci îi vor gâdila urechile sã audã lucruri plãcute” (2 Tim. 4,3). Împotriva acestora, Hristos ne-a avertizat: „Pãziti-vã de prooroci mincinosi. Ei vin la voi îmbrãcati în haine de oi, dar pe dinãuntru sunt niste lupi rãpitori. Îi veti cunoaste dupã roadele lor” (Mat. 15,16). Clasa de învãtãtori religiosi descrisi aici mãrturisesc a fi crestini. Ei au o formã de evlavie si apar ca lucrând pentru binele sufletelor, în timp ce cu inima sunt zgârciti, egoisti iubitori de huzur, urmând dupã îndemnurile propriei lor inimi nesfintite. Ei sunt în conflict cu Hristos si învãtãturile Sale si sunt lipsiti de spiritul Lui cel blând si smerit. Învãtãtorul care duce adevãrul pentru aceste zile de pe urmã trebuie sã fie opusul tuturor acestora si, prin viata lui de evlavie practicã, sã arate lãmurit deosebirea care existã între pãstorul cel fals si cel adevãrat. Pãstorul ce Bun a venit sã caute si sã mântuiascã ce era pierdut. El a manifestat prin lucrãrile Sale iubirea sa pentru oile lui. Toti pãstorii care lucreazã sub Marele Pãstor vor poseda caracteristicile Lui; ei vor fi blânzi si smeriti cu inima. Credinta ca de copil aduce sufletului odihnã si lucreazã de asemenea din iubire si totdeauna este interesat de altii. Dacã Duhului lui Hristos locuieste în ei, ei vor fi asemenea lui Hristos si vor face lucrãrile lui Hristos. Multi dintre cei care mãrturisesc a fi slujitorii lui Hristos si-au gresit stãpânul. Ei pretind a servi lui Hristos, si nu-si dau seama cã este steagul lui Satana sub care se adunã. Ei pot avea experienta lumeascã si pot fi doritori dupã discutie si orgoliu, care fac un spectacol din realizarea unei lucrãri mari, dar Dumnezeu n-are nevoie de ei. Motivele care îndeamnã la actiune dau caracter lucrãrii. Cu toate cã oamenii nu pot discerne deficienta, Dumnezeu o observã. Epistola adevãrului poate convinge unele suflete care se vor tine tare de credintã si, în final, vor fi mântuite; dar predicatorul egoist care le prezintã adevãrul nu va avea credit la Dumnezeu pentru convertirea lor. El va fi judecat pentru necredinciosia lui în timp ce mãrturiseste a fi strãjer pe zidurile Sionului. Mândria inimii este o înfricosãtoare trãsãturã de caracter. „Mândria merge înainte pieirii” (Prov. 16,18). Aceasta este adevãrat în familie, în bisericã si natiune. Ca si atunci, când a fost pe pãmânt Mântuitorul lumii cautã bãrbati simpli, needucati si îi învatã sã ducã lumii si mai ales celor sãraci adevãrul Sãu, frumos în simplitatea lui. Marele Pãstor îi va pune pe sub pãstori în legãturã cu Sine. El nu are în plan ca acesti bãrbati neînvãtati sã rãmânã ignorati în timp ce îsi vãd de lucrarea lor, ci ca ei sã primeascã cunostintã de la El Însusi, Izvorul oricãrei cunostintã, luminã si putere. Lipsa Duhului Sfânt si a harului lui Dumnezeu face ca lucrarea Evangheliei sã fie atât de fãrã putere spre a convinge si a converti. Dupã înãltarea lui Isus, doctori avocati, preoti, conducãtori, cãrturari si teologi, au ascultat cu uimire la cuvintele de întelepciune si putere din partea oamenilor neînvãtati si umili. Bãrbatii acestia întelepti s-au mirat de succesul ucenicilor modesti si în cele din urmã, spre multumirea lor, au explicat cã aceasta se datoreste faptului cã au fost cu Isus si au învãtat de la El. Caracterul lor si simplitatea învãtãturilor lor erau asemenea caracterului si învãtãturilor lui Hristos. Apostolul o descrie în aceste cuvinte: „Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sã facã de rusine pe cele tari. Si Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii si lucrurile dispretuite, ba mai încã lucrurile care nu sunt, ca sã nimiceascã pe cele ce sunt; pentru ca nimeni sã nu se laude înaintea lui Dumnezeu” (1 Cor. 1,27-29). Cei care învatã astãzi adevãr nepopular trebuie sã aibã putere de sus spre a fi combinatã du doctrina lor, altfel eforturile lor vor avea putinã valoare. Pretiosul dar al smereniei este întristãtor de absent în slujire si în bisericã. Bãrbati care predicã adevãrul socotesc prea înalte propriile lor aptitudini. Adevãrata smerenie va face pe om sã înalte pe Hristos si adevãrul si sã-si dea seama de dependenta lui absolutã de Dumnezeul adevãrului. Este dureros sã înveti lectii de umilintã, totusi nimic nu este mai folositor în final. Durerea care însoteste învãtarea lectiilor de umilintã este consecinta faptului cã noi ne-am încurajat printr-o falsã pretuire a noastrã însine, asa încât nu suntem în stare sã vedem nevoia noastrã cea mare. Vanitatea si mândria umple inimile oamenilor. Numai harul lui Dumnezeu poate opera o reformã. Lucrarea ta, frate este sã te umilesti pe tine si sã nu astepti sã te umileascã Dumnezeu. Mâna lui Dumnezeu uneori apasã greu asupra oamenilor spre a-i umili si a-i aduce într-o pozitie cuvenitã înaintea Lui; dar cu cât mai bine este sã pãstrãm umilitã inima noastrã zilnic înaintea lui Dumnezeu. Noi ne putem umili noi însine sau ne putem înãlta în mândrie si sã asteptãm pânã ce ne umileste Dumnezeu. Slujitorii Evangheliei sufãr astãzi putin de dragul adevãrului. Dacã ar fi persecutati cum au fost apostolii lui Hristos, si cum au fost oamenii lui Dumnezeu în vremurile de mai târziu, ar fi o hotãrâtã îmbulzealã de partea lui Isus, si aceastã strânsã legãturã cu Mântuitorul ar face ca cuvintele lor sã aibã o putere în tarã. Hristos a fost un om al durerii s obisnuit cu suferinta. El a îndurat persecutia si contradictia pãcãtosilor. El a fost sãrac si a suferit de foame si de obosealã; a fost ispitit de Diavolul, si lucrãrile si învãtãturile Sale au atras ura cea mai amarã. La ce renuntãm noi de dragul lui Hristos? Unde este consacrarea noastrã pentru adevãr? Noi evitãm lucrurile care nu ne sunt pe plac si ne ferim de griji si rãspunderi. Putem noi sã asteptãm puterea lui Dumnezeu sã lucreze cu eforturile noastre când avem asa de putinã consacrare fatã de lucrare? Frate al meu, mi-a fost arãtat cã nivelul evlaviei tale nu este înalt. Este nevoie ca tu sã ai un simtãmânt mai adânc al rãspunderii tale fatã de Dumnezeu si societate. Atunci nu vei fi multumit de tine însuti, nici nu vei încerca sã te scuzi, arãtând spre lipsurile altora. Tu n-ai o cunoastere atât de completã a adevãrului încât sã poti slãbi eforturile tale spre a te califica sã instruiesti pe altii. Tu trebuie sã te convertesti din nou pentru ca sã poti deveni un slujbas capabil si consacrat al Evangheliei, un bãrbat al evlaviei si sfinteniei. Dacã ar trebui sã consacri toate energiile tale cauzei lui Dumnezeu, n-ai da prea mult. Aceasta este cel mult o jertfã nedesãvârsitã pe care fiecare dintre noi o poate face. Dacã aspiri continuu dupã Dumnezeu si cauti sã ai consacrare tot mai profundã fatã de El, vei aduna idei noi din cercetarea pentru tine a Scripturilor. Pentru a întelege adevãrul, trebuie sã-ti disciplinezi si sã-ti instruiesti mintea si sã cauti continuu sã posezi darurile adevãratei evlavii. Tu abia cã stii ceva acum ce este aceasta. Când Hristos este în …. vei afla ceva mai mult decât o teorie a adevãrului. Tu nu vei repeta doar învãtãturile pe care le-a dat Hristos când a fost pe pãmânt, ci vei educa pe altii prin viata ta de abnegatie si consacrare pentru cauza lui Dumnezeu. Viata ta va fi o predicã vie, care are putere mai mare decât ori care cuvântare prezentatã la amvon. Tu ai nevoie cã cultivi în tine acel spirit altruist, acel dar de abnegatie si consacrare purã, pe care tu doresti sã le vezi cã altii le realizeazã în viata lor. Pentru ca sã cresti continuu în întelepciunea spiritualã, si sã devii din ce în ce mai eficient, este nevoie sã cultivi deprinderi folositoare prin micile îndatoriri care se aflã în calea ta. Nu trebuie sã astepti ocazii pentru a face o lucrare mare, ci pune mâna pe prima sansã spre a te dovedi credincios în ceea ce este cel mai neînsemnat si astfel îti poti deschide calea de la o pozitie de încredere la alta. Tu vei fi capabil sã crezi cã nu esti lipsit de cunostintã, si vei fi înclinat sã neglijezi rugãciunea in tainã, vegherea si studierea Scripturilor si drept urmare, vei fi biruit de vrãjmasul. Dupã propria ta vedere cãile tale pot sã aparã perfecte, în timp ce în realitate, ele pot fi foarte defectuoase. Tu n-ai timp sã stai de vorbã cu adversarul sufletelor. Acum este timpul sã iei pozitie si sã-l dezamãgesti pe vrãjmas. Este nevoie sã te critici pe tine îndeaproape si cu zel. Tu vei fi înclinat sã înalti pãrerea ta ca standard, fãrã a tine seamã de pãrerile si judecata bãrbatilor cu experientã pe care i-a folosit Dumnezeu pentru înaintarea cauzei Sale. Tinerii din lucrare cunosc numai putin din greutãti; si multi nu vor reusi sã ajungã asa de folositori cum ar putea fi, tocmai pentru motivul cã lucrurile sunt asa de usoare pentru ei. Tu ai responsabilitãti în familia ta pe care tu crezi cã le întelegi, dar tu le cunosti putin de cum ar trebui sã le cunosti. Tu ai multe lucruri de dezvãtat cu care te-ai mândrit cã le cunosti. Mi-a fost arãtat cã ai adunat idei pe care tu le iei drept realitate si adevãr, care sunt în opozitie directã cu Biblia. Pavel a avut de întâmpinat aceste lucruri si sã se lupte cu ele la slujitorii tineri din zilele lui. Tu ai fost prea dispus sã accepti ca luminã, spusele si pozitiile oamenilor, dar fii atent cum exprimi ideile tale ca adevãr biblic. Fii atent la pasii tãi. Eu am sperat cã în viata ta a avut loc o astfel de reformã încât sã nu fiu invitatã niciodatã sã scriu aceste cuvinte. Tu ai o sarcinã de îndeplinit în cãmin si fatã de încrederea datã tie de Dumnezeu. La ceea ce mã refer acum nu mi-a fost arãtat în mod hotãrât în cazul tãu, ci în sute de cazuri similare; de aceea când vãd cãderea ta în aceeasi gresealã în care cad multi pãrinti din acest veac al lumii nu pot sã scuz neglijarea datoriei tale. Tu ai un copil, un suflet care ti-a fost încredintat tie. Dar când tu arãti astfel de slãbiciune vãditã si lipsã de întelepciune în educarea acestui copil, mai degrabã dupã ideile tale decât dupã regula biblicã, cum ti se poate încredinta tie sã înveti si sã duci la bun sfârsit probleme unde sunt implicate interesele vesnice ale multora? Eu mã adresez vouã ambilor, tie si sotiei tale. Pozitia mea în cauza si lucrarea lui Dumnezeu îi cere sã mã exprim în probleme de disciplinã. Exemplul vostru în afacerile voastre de gospodãrie vor produce cauzei lui Dumnezeu o mare vãtãmare. Câmpul Evangheliei este lumea. Voi doriti sã semãnati ogorul cu adevãrul Evangheliei, asteptând ca Dumnezeu sã ude sãmânta semãnatã ca ea sã poatã aduce rod. Vouã v-a fost încredintat un mic lot de pãmânt; dar în curtea din fata casei voastre este lãsatã sã creascã în ea spini si mãrãcini, în timp ce sunteti angajati sã pliviti de buruieni grãdinile altora. Aceasta nu este o lucrare micã, ci una de mare importantã. Tu predici altora Evanghelia, pune-o în practicã în cãminul tãu. Tu satisfaci capriciile si pasiunile unui copil pervers, si fãcând asa, cultivi trãsãturi de caracter pe care Dumnezeu la urãste, si care face pe copil nefericit. Satana profitã de neglijenta ta si stãpâneste mintea. Tu ai o lucrare de fãcut spre a dovedi cã întelegi îndatoririle tale care revin unui tatã crestin în modelarea caracterului copilului tãu dupã Modelul divin. Dacã ai fi început aceastã lucrare în copilãria ei, acum ar fi usor si copila ar fi mult mai fericitã. Dar sub disciplina ta, vointa si perversitatea copilei au fost în tot timpul întãrâtate. Acum se va cere o severitate mai mare, un efort mai constant si mai stãruitor, spre a desface ceea ce ati fãcut. Dacã tu nu poti sã conduci o singurã copilã, ceea ce este de datoria ta specialã sã o stãpânesti, vei fi deficitar în întelepciune spre a conduce interesele spirituale ale bisericii lui Hristos. Sunt greseli care se aflã chiar la temelia experientei tale care trebuie dezrãdãcinate iar tu trebuie sã devii un învãtãcel în scoala lui Hristos. Deschide-si ochii sã vezi în ce constã dificultatea, si apoi grãbeste-te sã te pocãiesti de aceste lucruri si începe sã lucrezi dintr-un punct de vedere corect. Sã nu lucrezi din eu, ci din Dumnezeu. Lasã la o parte mândria, înãltarea de sine si vanitatea si învatã de la Hristos plãcutele lectii ale crucii. Tu trebuie sã te predai lucrãrii fãrã rezerve. Fii o jertfã vie pe altarul lui Dumnezeu. Dacã un copil al unui pastor manifestã patimã si i se satisface aproape toate dorintele, aceasta are o influentã de a contracara mãrturiile date mie de Dumnezeu pentru pãrinti cu privire la conducerea cuvenitã a copiilor lor. Tu mergi direct împotriva luminii pe care o binevoit Dumnezeu sã o dea si alegi o teorie întâmplãtoare a ta. Dar experienta aceasta atât de direct în opozitie cu instructiunile Cuvântului lui Dumnezeu nu trebuie adusã la îndeplinire pânã la a vãtãma chiar pe cei pe care Dumnezeu doreste sã-i instruim în legãturã cu educarea copiilor nostri. Interesul tãu nu trebuie sã fie înghitit de propria ta familie cu excluderea altora. Dacã te împãrtãsesti de ospitalitatea fratilor tãi, ei pot rezonabil sã se astepte la ceva în schimb. Identificã interesele tale cu cele al pãrintilor si copiilor si cautã sã instruiesti si sã binecuvântezi. Sfinteste-te pentru lucrarea lui Dumnezeu si fii o binecuvântare pentru cei cu care te întretii, stând de vorbã cu pãrintii si în nici un caz sã nu treci cu vederea copiii. Sã nu socotesti cã micuta ta este mai de pret înaintea lui Dumnezeu decât sunt alti copii. Tu esti predispus sã neglijezi pe altii în timp ce rãsfeti si faci pe plac micutei tale, si tocmai aceastã copilã face dovada conducerii tale deficitare. Ea este vinovatã de fapte de neascultare, si patimã de atâtea ori pe zi de câte ori i se opune vointei ei. Ce influentã are aceasta asupra familiilor pe care Dumnezeu cautã sã le învete si sã le schimbe ideile delãsãtoare cu privire la disciplinã. În iubirea voastrã oarbã si nebuneascã voi amândoi v-ati supus fatã de copila voastrã. Voi i-ati îngãduit sã tinã frânele în pumnii ei cei mici si ea va condus pe amândoi înainte sã fie în stare sã umble. Ce se poate astepta de la viitor având în vedere trecutul? Nu lãsa ca exemplul acestei copile rãsfãtate cãreia i s-a fãcut pe plac, sã dea lectii care vor mãrturisi împotriva ta, si pe care judecata le va arãta cã au avut rezultat pierderea a zeci de copii. Dacã bãrbatii si femeile te acceptã ca învãtãtor de la Dumnezeu, nu vor fi ei înclinati sã urmeze exemplul vãtãmãtor în a face pe placul copiilor lor? Pãcatul lui Eli nu va fi pãcatul vostru? Si pedeapsa care a cãzut peste el, nu va cãdea si peste voi? Copila voastrã nu va vedea niciodatã Împãrãtia lui Dumnezeu cu temperamentul si obiceiurile ei actuale. Si voi, pãrintii ei, veti fi cei care ati închis portile cerului în fata ei. Care va fi atunci, situatia cu privire la propria voastrã mântuire? Aduceti-vã aminte cã voi veti secera ceea ce ati semãnat.
_____________________
Multumesc Doamne.
Imi vorbesti la timp.
Astazi m-am confruntat cu aceste ganduri , iar aceasta marturie si scrisoare din 1879 mi-a vorbit mult si m-a cercetat. Ramai in El , in Dumnezeul adevarat nu in cel conceput de oameni sau de o imaginatie personala.
Acest articol a fost publicat în consacrare, dedicare, iubire jertfitoare, jertfa vie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s