Diferenţa dintre ciudat şi normal

4 ciudati relevanti
Andrei-Alex-Mihai-Andrei

O limită între termenul de ciudat şi cel de normal nu se poate stabili, cu toate acestea alegem în cunoştinţă de cauză aproape mereu.

Tendinţa majorităţii este de a nu ieşi cumva din limita normalului, el este acceptat în mod tacit, nu este judecat pentru că a devenit deja obicei. Asta mai mult din frica de a nu greşi sau de a nu fi judecat greşit dar şi din teorii verificate deja. Tot ceea ce este nou, diferit de aşteptările sau obiceiurile sănătoase va fi considerat ciudat, nelalocul lui. Ordinea a fost deja stabilită?

Nu poţi veni cu o dezordine cu aer de geniu şi să pretinzi că nu eşti înţeles până nu eşti argument în sine pentru alegerea făcută. Asta sună prea pompos, cu alte cuvinte, dacă atunci când ieşi din normal spre altceva şi nu ai un motiv pentru care faci asta, eşti ciudat. Oamenii caută explicaţii printre motivele lor, nu sunt empatici în astfel de situaţii. De fapt, cum se nasc aceste categorii? Ce înseamnă să fii ciudat?

DEX vine (chemat) şi spune aşa: CIUDÁT, , ciudaţi, -te, adj. Care iese din comun, care şochează (prin aspect, manifestări, evoluţie etc.); curios, straniu, bizar; ciudos (2). – Din bg. čudat „minunat“.

În concluzie tendinţa spre ciudat este una către creaţie pentru a deveni minune. Totuşi, de ce privim cu ochi suspicioşi tot ceea ce este ciudat şi nu putem accepta? Doar pentru că nu suntem obişnuiţi, nu am mai văzut, nu ne place să schimbăm ceva? Pe ce criterii se pun aceste etichete?

Spunem deseori: “mi se pare ciudat”, “mă simt ciudat”, “ce situaţie ciudată”, “X se poartă ciudat”. Mai toate au un sens negativ dar dacă privim în esenţă, numitorul comun pentru aceste expresii este de fapt noul. Dacă ceva este banal, nici măcar nu mai iese în evidenţă.

În tabăra adeversă, mulţi îşi iau singuri eticheta de oameni ciudaţi, trăiesc în lumea lor şi se simt bine în acea libertate. A fi constrâns de normalul altora în detrimentul propriilor trăiri este probabil frustrant. Pe cine/ce numim ciudat şi ce ne face să ştim cu siguranţă că ne aflăm într-una din extremele fericite?

Acest articol a fost publicat în altfel, Christos in tine, ciudat, diferit. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Diferenţa dintre ciudat şi normal

  1. Anonymous spune:

    Ma bucur ca ai abordat ambele extreme! „Normal”, raportat la Absolut, e doar Cristos. Toti ceilalti suntem „ciudati”, purtand in noi coexistenta nesimbiotica a otravii protos-adamice cu divinul neo-adamic. Exista un singur „ciudat” iubit de Cristos: acela care e din El, prin El si pentru El. Exista un singur „normal” iubit de Domnul Isus: cel cu obarsie in El, cu putere din El, cu destinatie spre El. In rest, toate celelalte „firescuri” sau „nefirescuri” sunt defulari ale Eului neinnoit! – Cu drag, Andrei Patrinca

  2. newperson4Him spune:

    Cel mai relevant mod de a trai aceasta viata este de a recunoaste Marimea lui Dumnezeu si micimea noastra. Multa intelepciune de sus in alegerile vietii,Andrei. Christos sa faca o diferenta in viata ta, iar vointa ta sa fie supusa in ascultare VOII placute si sfante ale Domnului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s