Cand trandafirii infloresc


Când trandafirii înfloresc,
o mare taină-n ei s-arată…
Când trandafirii înfloresc
toti cei ce-aşteaptă şi iubesc,
aud un susur îngeresc
din primăvara neuitată…

Era o zi cu cer senin,
cu-aceleaşi flori si ramuri ninse,
era o zi cu cer senin,
când de pe-acest pământ străin,
se inălţa atât de lin
Isus cu braţele întinse.

Erau si-atuncea flori de nea,
şi flori de sânge şi de soare.
Erau si-atuncea flori de nea,
când Cel căzut sub crucea grea,
atât de liniştit urca
spre galaxii nepieritoare.

Se inălţa spre nepătruns,
spre scânteierile gigante,
se inălţa spre nepătruns…
Iar când pe boltă a ajuns,
un abur palid L-a ascuns,
ca un reflex de diamante.

Si-atunci o şoaptă se-auzi,
un glas de înger în grădină.
Şi-atunci o şoaptă se-auzi:
„Acest Isus va reveni
la fel cum în această zi
s-a înălţat către lumină”.

De-aceea an de an privesc
– şi gând cu gând mereu se-ntreabă -,
de-aceea an de an privesc
şi-aş vrea să strig, dar nu-ndrăsnesc,
…când trandafirii înfloresc…
„o, vino, Doamne, mai degrabă !”

de Costache Ioanid
Poezie recitata aseara la Vox Dei – Sibiu.
Multumesc de poze Monica

Acest articol a fost publicat în Maranata, poem. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s