plangerile lui ieremia 3:14-40, 55-59

14. Am ajuns de râsul poporului meu, şi toată ziua sunt pus în cântece de batjocură de ei.

15. M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.

16. Mi-a sfărâmat dinţii cu pietre, m-a acoperit cu cenuşă.

17. Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

18. Şi am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.”

19. „Gândeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!”

20. Când îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.

21. Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

22. Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt,

23. ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!

24. „Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

25. Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.

26. Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

27. Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui.

28. Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;

29. să-şi umple gura cu ţărână, şi să nu-şi piardă nădejdea;

30. să dea obrazul celui ce-l loveşte, şi să se sature de ocări.

31. Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

32. Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare:

33. căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

34. Când se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,

35. când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,

36. când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?

37. Cine a spus şi s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?

38. Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?

39. De ce să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!

40. Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.

55. Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

56. Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la suspinele şi strigătele mele.”

57. În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: „Nu te teme!”

58. Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

59. Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.

Acest articol a fost publicat în profetul. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la plangerile lui ieremia 3:14-40, 55-59

  1. Anonymous spune:

    minunate cuvinte…si ceea ce face farmecul lor este veridicitatea si puterea lor, gandurile si emotiile cele mai profunde exprimate intr-un limbaj omenesc…zicea cineva ca psalmii sunt un om viu ce traieste suspendat intre cer si pamant, exprimand ceea ce simte…sau ca ei sunt mana lui Dumnezeu ce se joaca pe claviatura sufletului uman…da, stiu acesta nu apare ca vre-un capitol din cartea Psalmilor, dar as putea sa spun ca este un psalm, o inchinare si o revarsare a inimii inaintea unui Dumnezeu Suveran si Gentil.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s